Thursday, August 22, 2019

Vitriol

 

            În decursul veacurilor, specia umană a dat dovadă de o inteligență excepțională, dar din nefericire există și membrii ai speciei cu lipsuri severe în acest departament. Vorbim despre oamenii care s-au născut cu Sindromul Down, oamenii care își exprimă gândurile pe bloguri online, cei care investesc sentimente și bani în orice produs aflat sub umbrela Disney, cei care postează exgerat de multe fotografii cu animale lor de companie, pe rețelele sociale, iar lista poate continua până dimineață.

            Acum poate că pare o veșnicie, dar pe aceste străzi nu a încetat să plouă cu vitriol. Sunt aceleași străzi pe care circulă autobuzele  aglomerate cu legume ce vor să facă piața, în timp ce alții vor să ajungă ori să se întoarcă de la muncă. Pe aceste străzi înecate de vitriol calcă și picioarele care de mult au uitat restul corpului într-un tren jegos de pe ruta Craiova-București. Tot acest peisaj s-ar putea să te ambiționeze într-un mod foarte sinistru, dar și ambiția a devenit doar un concept sugerat de cei aflați, de cele mai multe ori, în funcții de conducere nemeritate sau de spoturi publicitare în care ți se arată un stil de viață pe care ar trebui să-l duci și tu. Dar stai, Chris a zis prin 1994 că oricum fiecare stil de viață te va duce inevitabil spre locul în care ajungi dacă bei vitriol. Hai, paharele sus și la mulți ani!
             Sărăcia reprezintă cel mai mare coșmar atunci când cel puțin o parte din viața ai trăit la limita acesteia. Vitrioulul nu ți-a contaminat tot sângele, dar ai văzut cum alții au fost consumați precum fripturile de porc la o nuntă ținută în cort, în toiul verii, în vârful unui val de caniculă, într-un sat aflat la marginea lumii civilizate (adică în Dolj). Noaptea urlau pe stradă, își băteau membri familiei și tovarășii de bodegă, unii dintre ei își aminteau cu drag de perioada comunistă, iar alții mergeau de fiecare dată la vot. Apropo, ți-a mai zis cineva că atunci când votezi în România e ca și cum ți-ai tăia singur o mână? Singurul aspect bun este acela că peste câțiva ani îți va crește miraculos la loc și asta doar pentru a o putea tăia pe cealaltă. Una e suficientă dacă vrei să-ți achiți ratele și să plătești degeaba prostituatele în halate albe. Vitriolul nu ajută la bolile cardiovasculare...

                
           Morala poveștii...dă drumul la gaze antuci când pleci în vacanță la Costinești și nu te mai spăla cu parodontax  la organele genitale!

                      




               





                                                                                                                                      Andra, mersi pentru desen!

Tuesday, July 23, 2019

Plecat definitiv (din cutia cu maimuțe)


         Imaginează-ți că e 2010 și că nimic nu contează cu adevărat. În timp ce tu ești ocupat cu asta, altcineva o să-ți schimbe apa din sticlă cu detergent de vase. 

          Realizezi că lucrurile au revenit la normal atunci când senzația de scârbă se simte din nou ca acasă. Scârbă față de mijloacele prin care diferite entități ''comerciale'' au substituit conceptul de profit cu cel de eficiență. Până la urmă contează doar să pui banul jos și să-i faci pe ceilalți să trăiască cu impresia că tot ce se întâmplă este just, iar rezultatul final va fi un ''bine colectiv''. Într-o zi, s-ar putea ca ceilalți să vină înarmați cu ipocrizia hrănită de-a lungul timpului și la final vor râmâne doar scuzele prefcăute, costumele scumpe și câteva roți găurite, evntual, toate îngropate de viscolul adus de iarna jigodiei (digi24 e o mizerie).
           Ipocrizia este un ''produs'' pe care îl poți avea cu adevărat doar dacă îți permite portofelul, căci altfel nu te va asculta nimeni. Mergi la scoală, mergi la timp la muncă, nu băga droguri și așa vei ajunge și tu să privești de sus această cutie cu maimuțe. Primele trepte poate vor părea ușor de urcat, dar la jumătate vei fi lovit în cap, cu brutalite, și vei realiza că fraza anterioră este în realitate doar un pretext pentru a-ți măcelării semenii și propria sănătate mintală. În loc de gheață, pentru cucuiul dobândit vei încerca să folosești iubire, dar sunetele ruginii nu-ți vor fi vreodată de folos în acest sens, iar pisicile bipede te vor uita doar după o săptămână. În căutarea unei alte scări de bloc vei asculta sunetele unei ploi reci de iulie și vei călca în bălțile iluziilor minuscule pe care ai îndrăznit vreodată să le ai. Nu încerca să-ți privești chipul acolo unde ai pus piciorul, pentru că s-ar putea să vezi doar decorul amorf și vei înțelege tot ce nu poate fi văzut de ceilalți. Vorba lui Buddy Knox...

         Imaginează-ți că e din nou iulie 2014 și nu aveai prea multe cucuie.