Materie de lacrimi

Numeste-te muza. De cate ori vrei. Eu te numesc diavol cateodata. Si vreau sa te lupt, vreau te inving, nu imi pasa de consecinte si  vreau sa te domin. Sunt satul. Acumul de atatea atacuri inutile in timpul zilei. Sunt inutil...
    In timpul zilei, un vampir vesel. O "lichitoare" permanenta ca atinge aorta si o infecteaza cu multe... Si nespuse ale unui viitor nesigur.
    Si trec aniii... Trec ca berea in stomacul meu... Mereu ma intreb cand deschid ochii dar..."ce dracu am facut aseara"... apoi cateva minue astept.. si ma lovesc singur cu pumni grei, necunoscandu-ma realizez ca sunt intr-o lupta cu mine in care mereu partea rea invinge. Nu stiu cum si ce sa fuck... Fuck.. Fuck.. Vad dublu.... Vad... Si stiu ca dormi alaturi... Si te iubesc... Si vreau sa fii a mea mereu. Dar nu suport gandul ca cel mai mare dusman al tau voi fii chiar eu...

Ritmuri afgane

       N-ai fost tu dacă anumite trăsături de caracter au persistat mai puțin de o lună. Un festival intracranian de filme proaste, a luat sfârșit pentru moment. Alege între asta și a fi rezultatul așteptărilor ce alții le au de la tine. Înainte sa-ți pierzi dinții, o să pierzi interesul pentru cele mai multe activități fără de care nu ți-ai  putea derula normal ziua. Poate așa n-o să-ți mai pierzi mințile...

           Interesul pentru pastile dispare și el rapid atunci când timpul liber te surprinde mai lucid decât o...n-am idee ce comparație să folosesc. Poate tu ai fi găsit o comparație mai bună, iluminatule scriitor de pe malul stâng al Jiului. Pe partea ta bolnavă a crescut un soi de mucegai bazat pe divertisment. Degeaba băgați literatura în fiecare zi, dacă continuați să faceți dansul împerecherii pe ritmuri afgane deghizate. Nu aveți o legătură mai specială cu universul. Doar un ego alimentat de confortul financiar și o sumă mai mare de cuvinte integrate în vocabular.

             De la director până la cel ce desfundă conductele, toți au revelații inutile despre viață, și toți încearcă să le impună semenilor sau subalternilor. Nu vorbele mărunte înstrăinează, ci faptul că ești prea încordat și rece. Pentru liniștea ta, te sfătuiesc să nu te mai gândești prea mult la tot ce urmează. Privește un serial pe net, fi mai amabil cu cei din jurul tău. E vremea să te liniștești, să devii parte din decor...un decor radiant.

Te-au zapacit banii

Acel clasic.. Cand vii spre mine. 285km de trei ore asteptand un drum plin de cele mai mari cosmaruri ale tale. Exploatand prin acest post o frica. Si vii spre mine,eu plin de mine insumin, eu care mi-am permis tot ce nu-ti permis sa-ti plateasca ai ta... Ai ce-au fost niciodata  ce ti-ai imaginat tu . ... Ai tai ce-ti hraneau un drog... Un film ce a se doveii nu vei fii productiv pana la capat pana cand vei infige incet cu incet lama sa simti ca traiesti... Sa simti ca traiesti, fara nicio legatura Portugalia o asculti beat ca vii sa te mai intorci acolo sa mai simti ceva sa dai impresiii de ce ai ajuns... Impresii sunt acele droguri care te fac sa-ti hranesti high-ul care te-o condus spre sfarsitul filmului... Da da .... Dar te trezesti dimineata.... Treaz, simti tot ce vrei, depresia dispare.. Esti tu... Esti eu .. Doar cu filmele mele, esti viu.. O simti clar.. O simti in fiecare dimineata zorilor deschide pana-n momentul care-n te aflii cu prea multa-n sali-n gura... Gura proasta ce ai avut ca scuipi pe covor... Covor ce a aflat prea multe depsre tine-n nevoia de a descoperiii prea multe... Discovery Channel se transforma intr-o auto-psyhaniliza proprie ce nu trebuia sa o auda ce-i dragi pentru proria lor buna stare,,, Stare...

Fără speranță (partea nespalată)

        Cu fiecare persoană nouă cunoscută, descoperi un alt set de limitări. Nu ai să mai repeți scenariul cu toate că de fiecare dată te trezești pe același covor sau scaun (mult mai rău pe scaun). Ai  nevoie de cea dintâi, aproape la fel de mult ca de apă. Apa de după. Scaunele sunt la fel indiferent de locul în care te afli. În jurul lor gravitează un zgomot grețos bazat pe corzile vocale. Ocupă-te de ce ști mai bine. Fsss...pe scară, mai mult pe covor. Un covor găzduiește la fel de multă viață perisabilă. Destul cu asta!

             Pe unde dracu ești? La ora asta nu mai contează, și îți pare rău gândindu-te la toate cele ce vor aceiași soartă în viitor. Te-ai mutat din 'getto', dar ce folos? 

           Vechii stimuli sunt mereu necesari pentru a nu uita de ce îți vine să te dai cu capul de pereți. Reabilitare pentru tot ce n-a avut sorți de izbândă. Un pluton de execuție în sprijinul fiecărui tată căruia i s-a promis o sticlă după ceafă și un cuțit în spate. Pentru un salariu de căcat cu mai multe sticle-n cap? Abandon pentru fiecare film prost luat din damigeană și căutările nocturne, disperate după o cheie ce nu deschide o locuință. Un băileștean pus pe un scaun electric, improvizat în mod genial de niște țigani jegoși.
..................................................................................................................................................................

....................................................................................................... Nu e vorba despre ură. Momentele de satisfacție regăsite privind la fundul vocalistei de la Chaos Cult și flegme date pe RATB.

          Sunt așa pentru că d...  

              

      

Degeaba

              O carte de vizită nu e cu mult mai diferită decât decât un pliant publicitar, cu toate că cei ce le înmânează se află de cele mai multe ori pe trepte sociale complet diferite. Cei din urmă, pe treptele de la metrou. Noi doi nu suntem cu mult mai diferiți, așa că dă-mi vreo 10. Poate o să colaborăm în viitorul apropiat. N-o să vezi o...făcând asta  vreodată. Nu contează.

        Nevoia de apartenență este cât se poate de firească, chiar dacă nu poate fi satisfăcută întotdeauna. Poate fi vorba despre oameni pe care îi admiri pentru tipul de activitate întreprins sau doar un simplu amestec de idei comune, ce pot duce la mai multe situații 'interesante'. Când aptitudinile de orice fel și arealul de origine nu prea te recomandă, înveți să te prefaci și să minți. Te prezinți ca o versiune a ta cu un set mult mai larg de cunoștințe și un simț al umorului dezvoltat (ce ai bă de ești așa?). Faptul că nu-ți permiți prea multe, va îngreuna situația chiar și cu 'interiorul estetic'.

              Ce zici? Și exteriorul lasă de dorit? Fără niște haine care să-ți ateste apartenență într-un mod nu foarte strident, șansele tale scad la mai puțin de 50%. Din momentul în care te-ai integrat cu succes, nu uita să nu te relaxezi. E periculos să fi cât mai mult tu însuți, mai ales dacă sunt fete sau femei în cadrul grupului. Ele au să observe cel mai ușor modificările în calitatea produsului. În situația în care ai apartenență la mai multe grupuri de persoane cu standarde diferite, evită sub orice preț să existe un contact între ele. În mod cert ai fi judecat în lipsă (ce probleme ai și tu). Dacă ai reușit să inițiezi o relație 'mai apropiată' cu o persoană ce a fost în grup de la bun început, există riscul să zbori instantaneu, în momentul în care aceasta se va rupe.

              În cazul în care un alt rău necesar a impus plecarea ta prin alte gropi, nu te așteptata să regăsești același context la întoarcere. O să ai noroc  dacă o să-și mai amintească de tine peste un an doi, tu fiind atunci la fel de relevant ca un hoit. Nu încerca să-i cumperi. Cojocare din Valea Roșie.

              Ai reușit să te infiltrezi? Felicitări! 

              N-ai reușit?  Mai bea o bere în frig și apă la bocanci. Oricum nu meriți mai mult de atât!

Stai să vezi cum e să urmezi pașii din obligații materiale.

   

  

               

             

           
           

415

         Basarabia pământ rusesc.
         Soarele nu s-a mai arătat pe aici de ceva vreme. Nu e ca și cum ar fi făcut vreo diferență, la fel de inutil precum încercarea de a trage o concluzie inteligentă din tot ce se vede scris. Ai observat că te trezești mereu cu același 'entuziasm', indiferent de ce ai făcut cu o seară înainte.
         Îți amintești de fericirea de a vedea că încă ninge și a doua zi? Apoi ai continuat cu după-amiezile de vineri și adrenalina mediul defect de acolo. Mai ia un pumn de fistic din sacul de la Lidl! Ce risipă de spațiu și buget ești...
         Cu timpul ai să uiți de vremea când nu era totul ambalat în plastic. În ceea ce privește fanteziile, ai ales chiar tu să le îmbraci în plastic (un tip anume). Uneori încerc să cred că acesta e un alt aspect pozitiv al evoluției, cu toate că oricum zilnic ne ascundem în spatele unor clișee de imagine. Acum găsește-ți și tu o gloată cu care să te asemeni (vezi să fie cu contract). Caută diferențele.
         Ce zici? Nu merge?
         E periculos să ai doruri în situația în care, toate condițiile de mediu te afundă în anonimat.     Îmi..................... precum zăpadă din decembrie 1999, cu toate că nu era.............. Nici......acum. Mereu găsești metode prin care să-ți faci rău singur, până când înveți să trișezi la o scară mai mare.
         Tu cât plătești pentru claustrofobia la stat?
      

Adaptare

             Viața unui om e ca o ciorbă. În fiecare zi o reîncălzești, până când într-un final se strică. Ce-ți mai place pieptul și copanele! Trecând peste comparația ridicolă, se poate observa că la nivelul interacțiunii umane, suntem tot mai puțin dispuși să acceptăm și defectele celor cu care interacționăm.

          Satisfacții imediate și prelungite cât mai mult posibil. "Profitul" este doar un sinonim bun pentru asta. Dincolo de tot ce-ți imaginezi...nu există decât asociați și parteneriate. Contractul cel mai sincer semnat vreodată a fost din ură. Multă ură pentru alte contracte în care s-a dovedit ca pachetul de servicii oferite, n-a fost dezirabil (toți pleacă la Barză). 

              Roboțeii urcă și coboară pe scara rulantă...să fi rebel în ziua de azi este aproape un lux, ce nu poate fi expus fără un set de accesorii. Lasă c-o să te potolească ei. Tu trebuie să aduci profit!

           Fă bani! Fă-ți o familie, copii sau un fă-te un infractor celebru,  nimănui n-o să-i ardă de alintări când o să te caci în găleata de la marginea patului.

 Am început să mă întreb de prea multe ori dacă  1/4 a fost noroc sau un ghinion jegos. Pace Mihai!

        

Zile fragmentate

             Impostor. Ești un impostor atâta vreme cât ai ajuns într-un anumit cerc social, prin intermediul unui plan. La sfârșitul zilei, nu au ars cu tine o cutie cu vopsea pentru a vă încălzi.

                    Săracule! Acum nici planuri nu-ți mai permiți să faci. Dai o flegmă pe steaua lui Amza de la Unirii, și te întorci peste noapte în Drumul Taberei. Condamnat la ...............................................
.................................................................................................................. prea multe.

                   Aliosha ne-a zis să mai lăsăm depresia pentru că suntem tineri...în fine. Sunt un impostor!

                 Oare despre ce discută ceilalți, și tu de ce n-o faci...nu-mi pasă! Realizezi că s-a dus de mult pe pulă tot ce ținea de copilărie, când toți cei de-o seamă cu tine vorbesc cu seriozitate despre opțiuni politice și procese electorale. Tu tot n-o să-ți permiți prea multe!

                - Ooo tu crudă haladire, de ce mi-i iei pe toți la tine? Spune-mi te rog!

                 -Nu ești bagabont!                      

               Nimeni pe lume cu tot GFS-ul ăla alt tău. Îi vezi că sunt mai tâmpiți decât tine, cu toate astea tot tu ești cel înapoiat și competent doar în a da cu mătura. Iar îți faci speranțe ?

                  Ai înghețat ca dracu undeva pe niște trepte din fața gării, și tu te gândești la momentul când o să ............................................................................................................................................
............................................................................................................

                  Huaaă inutilule ce ești! O să ai noroc dacă...în fine. Nu vreau să te mai bag în sperieți.

                  Parcă era mai fain atunci când creierul nu-și deschisese non-stop. Nu e marfă frate!

                  Frecvențe Diferite. La fel de inutili ca în 2010.

        

                

Fara speranta ( partea matiii )

La fel cum am o piesa in minte, am acest articol in suflet, undeva de cand n-am mai scris pe aici si acest articol incearca sa scape din interiorul meu la fel cum incercam sa scap si eu din  gratiile fumurii a unei olteniei inghetate si de mult robotizate. Lipsa si lipsuri m-au impins fara vointa aici. Aici la voi, in lumea voastra lipsita de vitaminte dar plina de fier. Fier si relatiii artificiale de la mancare cand ne mancam unii pe altii dar material de fast-food totusi multi suntem in incercarea de a scapa de eticheta 'nimeni pe lume'.
 Pana la prima rata care ma impinge-n zorii calculelor unei zilei de luni. Du-ma la munca sa dau o duma mai buna in fata sefului coleg ce linge mai bine. Dar vezi tu.. Cui p**la mea ii mai pasa cand vrajesti un vrej inconjurat in jurul proprii vieti invartindu-te-n cerc pana ramai fara niciun scop. As vrea sa renunt, sa uit de ce scriu aici. Cand intr-un contact c-o realitate mai putin sumbra decat amestecul chimicalelor mai poate sa inteleaga. Intelege ce poti, eu doar incerc sa traiesc. Muie tie speranta de plastic

Lunetistul de la loja

 Minute in sir aplauzele furtunoase au umplut intreaga sala,nici cel mai bine ascuns ungher nu a fost crutat de ovatiile stridente ale publicului in extaz,scena era invadata de aceleasi fete comune care continua sa invarta roata mediocritatii pentru alegerea actului ce va impulsiona slab mintile amortite.Loja care le este alocata celor care aleg sa ramana detasati va ramane mereu inundata in intuneric,de acolo,din opacul spre care putini isi indreapta atentia,luneta lui intorcea razele de lumina si le facea sa para simple marionete.Gepeto se numea luneta sa,iar el era papusarul din spatele papusarului.Faptul ca urmarea cu regularitate fiecare punere in scena era departe de a il extazia,ajunsese sa il aprecieze pe Gepeto pana aproape de adoratie pentru obsesia pentru detalii in care il atragea de fiecare data cand ii oferea ocazia de a privi prin geamul de sticla a batranului cu suflet de copil si spun suflet de copil pentru ca Gepeto era bland si binevoitor in intentiile sale.Gepeto nu judeca si nu uraste,el doar evidentiaza particularitatile pana la atomul care da nastere actiunilor rasei umane,este mintea privitorului cea care se lasa prada prejudecatilor si cea care uneori refuza sa vada clar prin anticul de sticla ce ne arata cauza si efectul.Astfel se face ca si prestatia din aceasta seara il face pe privitorul nostru sa isi mutileze fata cu un zambet rece si sarcastic,se ridica cu cateva minute inainte ca intregirea cortinei sa dea nastere valului de constiinte ambulante.Doza de mizantropie il face sa evite orice interactiune cu masele pentru a nu ii tulbura echilibrul fragil.
 Paseste pe treptele de piatra si imbratiseaza decorul gri,isi pierde trupul pe trotuarele orasului in timp ce isi lasa mintea sa isi exploreze labirintul.Il ingroapa pe Cronos intr-o alegorie de ipoteze,il doare gandul ca Minerva nu il mai satisface,la fel de tare precum il doare atunci cand il sfasie orgoliul cand tanjeste dupa Venus.Zambeste la gandul ca pierde noptile cautand-o chiar daca cerul contiuna sa o ascunda,noptile albe nasc in el revolta ce-i inteteste dorinta asemeni vantului care este necrutator cu pionii aflati pe o tabla de sah in flacari,iar faptul ca a ferit-o de privirea lui Gepeto il face sa astepte cu si mai multa ardoare revederea.Purta in mana carcasa eleganta a fidelului sau camarad in timp ce inainta spre locuri mai primitoare,pe Gepeto il primise drept mostenire de la bunul sau prieten care acum il astepta sa se revada departe de locul din care spera sa plece din momentul in care devenise claustrofob.In timp ce vantul rece ii taia fata  gandea ca ar trebui sa ii trimita o scrisoare vechiului sau prieten si sa ii arate ca nu l-a uitat,dar se intristeaza la gandul ca raceala de afara face cerneala sa inghete inainte ca stiloul sa atinga pagina.Trecuse mult de atunci,iar el,cu mintea obosita si trupul inghetat,inca mai cauta un adapost colindand strazile insangerate de lumina rosiatica a apusului, lumina ce mai anima carcasele de beton neprimitoare.
 Intunericul ii ofera compania sa in timp ce el inca mai rataceste pe strazile acum pustii si pierdut in valurile neincetate ale gandirii se incapataneaza sa nu acorde importanta protestelor categorice ale picioarelor sale epuizate,astfel se trezeste trantit pe o banca in plina fauna intraurbana.Inchide ochii si isi deschide mintea,acum pentru el trecutul,prezentul si viitorul sunt precum marmura in mana lui Michelangelo,le supune in timp ce isi umple panza imaginatiei cu vasta sa paleta de culori.Acum poate fi cu ea si ii poate simti atingerea,isi poate scrie cartea trecutului pentru a isi modela viitorul,poate sa isi poarte gandurile catre abstract pe cararea fara certitudinii,colinda biblioteci in timp ce devoreaza rafturi intregi,fila dupa fila in speranta ca se va regasi si odata cu asta va gasi reteta pentru fericire ascunsa bine printre cuvinte de marile mintii luminate.Iar in timp ce se imbata cu ipoteze nu poate sa nu arunce o privire catre cer,asta a vrut sa faca inca din prima clipa in care s-a asezat pe banca de lemn,cauta in timp ce un fior ii zdruncina fiinta,era acolo,acum pentru el nu mai conta cat era de departe,se multumea cu faptul ca putea sa o vada.In aer se instalase o atmosfera de primvara,iar noaptea se profila linistita si protectoare,atunci deschide carcasa lui Gepeto de unde scoate o foaie alba si un stilou,incepe sa scrie..Ar fi atatea de spus,dar tanarul nostru se teme de a fi sincer,iar tot acest tumult i-a rapit din doza sa de profunzime care odata il facea sa asedieze paginile cu sentimente proiectate in cuvinte.. framantat de aceasta ratacire face coarda chitari sa vibreze pentru a da inca o nota personala pe care sa o adauge la colectia sa de ganduri pe care nu a avut curajul sa le spuna.Incheie sec scrisoarea scriind in josul paginii un "multumesc",acesta venind insa cu cel mai sincer inteles.
 Soarele era deja pe cer in timp ce el apuca sa arunce scrisoarea in cutia postala chiar inainte sa urce aceleasi trepte de piatra,sa paseasca in intunericul de nepatruns si sa intoarca razele luminii cu al sau Gepeto.

Stii tu flow.

Cu bituri si influente jazz in casti si rimturi sacadate facute de spiritualisti bucuresteni o ard in seara asta dupa o zi comoda-ntr-un salon de tatuaje-n care-mi dadeam morti pe vers intens si bituri furate de la ardeleni independenti, la modul stau si ma joc putin pe ele si cu ele si mai trag o citeala rapida ca mi-e greu sa iau celula ca atare, si-apoi Peaches iar o sa-mi urle, ca-i parte din rutina, da-i funny sometimes, cand nu m-activez. In paralel elefantul cuiva isi pune intrebari si io-s la modul "tra la la prin mintea mea", cu ochii mei mari si inocenti si chestii amuzante si flow si ritm si flow si flow si floooooow.
Si-mi zice ca poarta spre mine e-n mine insumi si io complic chestia asta, dar parca-mi suna mai de incredere fata de sinele meu decat alta data, mai ales dupa ce m-am jucat mai mult pe biturile astea jazzy, care-s de o raritate-n vibe mama-mama, nu ca-s low priced pe filmele contemporane din muzica. Da pai oricum ii pentru mine si tine si pentru ceilalti ca noi, imi zic tot io mie.
Ah, da ma. Imi amintii cand imi luam filme pe piese pe care mi le insuseam ca fiind diss-uri indirecte, dar.. filme. Alea filme tari. Mai ales ca n-activam obiectiv amuzant de absurd ca si cum as injura termeni abstracti(stii tu duma). Da deja nu mai gasesc rost sa scriu asta. Dar fu amuzant, amic ciudat digital "about&blanc".
Nu mai stiu ce sa scriu aici acum. Pierdui firul cu biturile astea faine.





                              Dom' literat, fir epic in rima remember. Stii tu.

Freestyle.

La jmen. Check. Mi-am luat pistol sub perna, si la ceafa o data, m-am apucat de gastronomie ca prinde la mine si-n combinatie cu "care-i duma", careia raspunsu' nu-l dau eu, completeaza formulele compozitionale ale altor dume cu care-mi fac rutina persuasiva-n calea ce-am ales-o comod insa tensionat. Astfel definesc atat concepte-n cap, lifestyle hip hop, numa-ntre maimute frenetice si pisici ce se declara curve dar inlemnesc ca lemnu meu cand o ard hardwood cu filme ca la Cannes, nu Hollywood c-asa ma fut io si ma plictisesc ca-s plictisitor daca nu se tine pasu'. Pe pula mea, ca-mi place sa mi-o folosesc in orice context, mai scriu un text, mai transcriu biologie de liceu sa ma definesc tot eu si fara pauze, ca mereu dau dume cu efect, iar stilul si ce-i personal is cauze. Si cum mi se rupe-n sapte-sapte, dar mai rar, c-am promis prostesc solemn c-o ard pe Sue(vezi dumele lu Method Man de pe 4:21 pentru documentare-n metafora) doar o data pe saptamana ca pula mea, Peaches, who hates bitches, ma freaca pe creier la propria-mi rugaminte motivationala, dar n-am cum sa nu ma plang uneori pe tema asta ca ma suceste relativ aiurea-n piua ca scenele alea lungi si monotone ale lu Tarkowski, pe care l-am urat dintotdeauna ca-i rus(polonez, but same shit in my head). Si-n 5 minute-mi asez frisca pe prajitura fresh pe care-am botezat-o Mioara, dupa vecina milf care m-a invatat cum se intareste spuma; si cainele Pluto, un bulldog american semi-retardat si hipersocial cu care-mi petrec serile de-acasa cand ma fut in rutina din Cluj, ca-i de cacat la inceput si s-o ard de-a pula-n club nu-i de facut ca-s prea prins in personlaitatea mea sa renunt la ea pentru dume ieftine de agatat hipioate, bumptzioate si alte experimente ce s-au petrecut in partea-ntunecata a mintii lor de cand au scos Specii albumele alea pe legale(care-s faine-n originalitatea de care dau dovada, dar care au impact in continuare pentru diverse persoane care n-au reusit sa stranga destula informatie-n prematuritate ca sa-si formeze un filtru personal, insa pula mea). Si-apoi azi imi vad copiii de care mi-e dor, apoi nepotii, apoi mai fac o tura de-aleluia-n orasul asta provincial unde intotdeauna amicul comun tuturor tinerilor cel putin semi-libertini, Dan, se vinde la suprapret de catre muisti pitiponci care-si invart mecanicile-n cluburi din zone rurale, c-acolo-i unde intoarce uliu cu frana-n giratoriu pentru ca-s drumuri intunecate si paduri si scapi usor de coada de maimuta inferioara cand toate tunurile pe care le dai se duc in tunning si m-aprind mai tare cand ma gandesc ca inca n-am dat de permis.
In paralel, ii Redman(Cheech) cu Sourdeezal-ul de care mi-e mai pofta decat de ambianta-n care se invarte Hugh Heffner.
Mai circula o duma cum c-as fi fost impuscat, dar numai producatorul si psihotropu' stiu cum a fost duma-n casa marginala-n care n-am inteles nimic, dar am iesit cu capu' 'nainte ca inca-l aveam fara o gaura-n plus(muie Tudor Chirila si piesa lui cand ii zicea maica-sii ca se intoarce barbat, ipocrit tatuat cu sensibilitate-n cerneala superficiala. Aia se ia fara s-o speli). Full-time lifestyle si retardare-n scop de detasare care pune probleme-n dialog cu diverse persoane... Dar de ce sa-mi prelucrez vocabularul, discursul si tehnica?
Si ma tot preseaza gandul ca o cunostinta a fost prea de treaba 'nainte sa ma intorc acasa si mi-a facut cunostinta cu fratii mai mici ai lu' Dan(ca Dan e prea ocupat sa mi-i prezinte el). Aviz: Te caut, te gasesc si va fi randul meu sa te ajut. God bless ya.
In final, imi mai bag pula-n discursul lu' Mos Def despre Arabia Saudita. Si-mi mai bag pula-n intrebarile cu raspunsuri de DA si NU, ca-mi scot danu si-l inghesui in rola si tot sub perna-mi pastrez trancanu. Caut Ticalu(1994, 15 noiembrie, Long Island sub numele de mama Clifford). De altfel, Dan ar trebui s-o cunoasca pe Sue ca sa-si dea seama cat de inutil e fara ea.
Am iesit.

"Si stii ce vreau sa spun, stii bine ca nu s-ar merita. Nu regreta frate nimic niciodata. Nu se merita."

 As fii spus in trecut. As fii facut multe ca multi in timpul alegerilor. Frecvente Diferite, o campanie electorala prelungita cultinvand mizeria ca o microferma. Si te rog sa dai vina pe cine vrei sa dai, nemultumit de orice totul linistea noptii ii mai dulce. Si stii bine, nu esti tu de vina, ai multe necazuri si dai vina pe toti. Pe toate, pe noroc sau pe tine. Repetand mereu, pot face o diferenta anxios privind spre viitor. 

         Acum nelinistit esti, cauti o scapare, o mica speranta. Ai fost prea atent la buzunare dar fara sa stii ti-au furat flacara din sunet. Acum numai esti inocent. Plictisit de tot iti bagi pula fara mila in tot ce misca.
 

 

Si la sfarsitul zilei ce ?

 Sunt cel ce trece in noapte pe langa tine in timp ce incerci sa ai parte de romantisme cu femeia ta
Cu gluga in cap...
Las nameti in urma mea , in iulie , in ianuarie nametii tremura de frig ,dincolo de ceata si chiciura.
Am pirdut prea mult timp...
Nu te-ai intrebat despre ce vorbesc ceilalti ,ce poate sa fie atat de satisfacator pentru ei ?
Si tu de ce n-o faci.
 Nu-ti ramane decat sa-i privesti ,nu trebuie sa intelegi . Nu-i nimic de inteles
 E competitia celor ce nu merita limbajul articulat ,departe de ei , la aproximativ 5 metri.

   Cuvintele si gesturile sunt aceleasi pe toata strada.Una lunga de 5 km.
   Si tu te intrebi de ce prefer sa pastrez distanta...doar ce am mancat !
   Nu-mi permit mai multe portii. De ce v-as permite voua ?
    De ce ti-as permite tie ?
    La sfarsitul zilei ,am tot 14 ani ,la sfarsitul zilei ma intorc in camera mea , unde...
     persista de 7 ani,mirosul unei seri reci de toamna  cu  poduri de fum si ceata.
     La sfarsitul zilei , voi si cacaturile voastre ( in sange si bani ).

 Nu exista viata
Nu exista sunete
Nu exista nimic din tot ce te inconjoara..
Trebuie sa intelegi totusi ca nu pot fi nici actori principali , nici secundari..

Stropi de iarna

 Ridic plapuma grea si pasesc in intuneric,imi misc degetele pe carcasa de plastic pana simt forma ovala a butonului..Simt cum lumina alba imi arde retina,incerc cu greu sa imi tin ochii deschisi in fata monitorului care lumineaza camera.
 Ma gandesc ca nu este momentul sa ursasc pe toata lumea.Ma gandesc ca nu este locul in care sa imi torturez mintea cu analiza unor ipoteze esuate,il exilez pe masochistul acela odata cu toate siluetele fade ce le-am intalnit in universul ce purta candva numele de azi.Ma retrag stingher in coltul meu de liniste incercand sa dau culoare secundelor monocromatice,devenite acum monotone si iritante.Satul sa imi patez pagina cu venin,sa imi simt corpul paralizat de toxine si mintea  blocata in pasajele subterane ale dezgustulu si   reprosurilor.
 Stropii asediaza pamantul in caderea lor suicidala,ca mai apoi sa se risipeasca in siroaie subtiri cu un ultim strigat  care strabate noaptea.Picaturile mari imi invadeaza mana asemeni unor germeni,in cateva secunde pielea palida capata un strat cristalin in care se reflecta lumina felinarului din strada.Atingerea ploii imi lasa o senzatie placuta,raceala  ei nu ma face sa parasesc scena in fata careia ma aflu,acoperite de perdeaua norilor toate aceste piese de lego aduse la scala capata o nuanta stearsa,lipsite de contur reusesc sa imi starneasca interesul lasand impresia ca au aceiasi senta asemeni copacilor,pe crengilor carora se insira asimetric mici negi stralucitori.
 In camera domneste linistea,aceleasi linii ii traseaza forma dintodeauna..In colturile memorie mele nu gasesc o alta imagine a acestei camere,oricat de mult as incerca nu pot sa proiectez o alta imagine a acestui loc  monoton in interiorul careia ma simt uneori atat de liber,doar eu impreuna cu gandurile mele desenate pe foaie.