Fumez. Poem Alb

Fumez pentru că sunt jalnică.

Fumez pentru că mă lamentez, ca apoi să mă autocompătimesc,

Fumez pentru ca îmi e dor de tine!

Când fumez, mă gândesc la tine, la faptul că e o greşeală…

să fumez cu tine în gând.

Fumez noaptea pe fereastră și mă uit la stele când dormi,

Fumez pentru că ne desparte distanța și ne desparte timpul …

Fumez pentru că am 18 ani şi tu ai 24.

Fumez deoarece cred că te iubesc, dar nu ştiu sigur.

Fumez pentru că nu cred că mă pot dedica unui asemenea sentiment.

Fumez dimineața la cafea cu mama și fumez pentru că nu ii pot spune că îmi doresc să fiu altundeva!

Fumez pentru că nu fac ceea ce ar trebui.

Fumez pentru că nu îi pot spune nimănui de ce fumez…

Fumez pentru că am suferit şi am certitudinea că voi suferi în continuare.

Fumez pentru că nu sufăr cât ar trebui.

Fumez pentru că am sentimentul sfâşietor că îmi distrug viața, fumând dar nu mă pot opri.

Când fumez la 5 dimineața pe fereastră, mă gândesc la toate aceste lucruri și mai aprind o țigară…

Când fumez la 5 dimineața la fereastră, fixez cu privirea o stea şi aştept să se stingă…

Deja 3 zile de când aştept şi fumez

Fumez pentru că ea a murit deja, dar încă pot să îi văd lumina…

Fumez pentru că aştept ca lumina ei să se stingă.

Fumez pentru că ura e doar o iubire alterată…

Fumez pentru că iubirea moare şi steaua nu!

 Nu cât timp voi trăi eu și voi trăi puțin pentru că fumez.

Fumez şi aştept să răsară zorile. pentru că îmi e teamă de noapte…

 pentru că mă trezesc la prânz ca să fumez din nou!

Fumez deoarece nu sunt fericită.

Fumez deoarece ca să trăieşti pe placul inimii, ai nevoie de bani Iar eu sunt săracă Iar puținii bani pe care îi am, îi fumez…

Fumez pentru că vreau să trăiesc şi nu pot, pentru că sunt un paradox ..

Fumez pentru că sunt un geniu probabil…și fumez pentru că nu am voința să devin mai bună.

Fumez pentru că nu ştiu ce să pictez… 
Pentru că mâinile mele refuză să se mişte, mai puțin când fumez

Fumez pentru că am atâtea cuvinte pompoase în cap şi nu ştiu cum să le aştern pe hârtie!

Fumez pentru că sub presiunea senzației acute, cuvintele sunt prea sărace…

Fumez fiindcă ştiu să scriu frumos de fapt, dar nu am chef pentru că orice aş face voi regreta

Fumez pentru că e prea târziu, fumez pentru că e prea devreme!

Fumez pentru că nu am o dogmă fumând, sper să născocesc una..

Fumez pentru că vreau să călătoresc, în special în Tibet, unde cred că mă voi lăsa de fumat fiindcă îmi voi găsi credința,

Fumez pentru că aş vrea să vi cu mine!

Fumez pentru că nu se va întâmpla…

Fumez în cinstea oportunităților şi amintirilor pe care nu le vom cunoaşte.

Fumez pentru că nu ştiu dacă îmi mai doresc ceva cu adevărat,

Fumez pentru că spun lucruri în care nu ştiu dacă cred, fumez fiindcă mă îndoiesc de o afirmație atunci când spun "cred"… 
 Fumez fiindcă nu ştiu. NU ŞTIU! Nu ştiu de ce fumez. Acum fumez. Şi mă simt străină de mâna ce o văd ținând țigara.
                                                            '' text și pictură de Octavia Anghel ''

La dracu-n praznic 3 (dacă crezi, bate din palme!)

           La fel ca multe opere literare de mare importanță, nici asta nu s-ar fi putut termina decât sub forma unei trilogii. De asemenea cifra 2 nu are atât de multă stabilitate indiferent de context.

         Chiar dacă în realitate a fost vorba de o eliberare condiționată, sentimentul general a fost mai mult similar unei evadări riscante, date fiind apucăturile de latrină ale unui coleg de celulă recidivist. Poate că a fost mirosul, poate că a fost același scârțâit zilnic al ușilor, dar acum zbori în compartimentul noii libertății, printre lanuri de grâu și orz.

         Acum ce poți face cu libertatea? În primul rând intri în panică, la fel ca toți cei care au mai trecut prin asta înaintea ta. E fascinant uneori să observi cât de confortabil poți ajunge să te simți cu  aceiași lesă la gât zilnic, dar bănuiesc că asta face parte din normele legale de funcționare ale secolului 21. Ai intrat la pârnaie pentru două tone de cartofi, dar acum că te-ai întors, au încercat să te vândă pe un carton de ouă stricate. Mereu aceiași poveste, dar nu contează pentru că mirosul de plastic încins îți reamintește de copilărie și imaginile cu case făcute scrum de la televizor. Nostalgie..

           Au mai rămas câteva documente de ridicat de la centrul regional, dar nu poți din păcate să dai foc la cazier. Dacă crezi, bate din palme! Mâine dimineață autocarul pleacă spre Tijuana, unde n-o să mai conteze dacă că în urmă cu câteva ore au încercat să te vândă pe două cartoane. Doar cartoane!

          Cel puțin în Tijuana nu știu prea mulți oameni cine ești. Rutina zilnică decurge în felul următor: Te trezești, mănânci ceva, transpiri mult (având în vedere că e suficient de cald încât să-ți carbonizezi o părticică din creier), mai mănânci ceva și apoi te culci. E greu de crezut că la sfârșitul săptămânii poți să dobândești un soi de împăcare din asta când alții găsesc aurul în țărână, dar se materializează ca și ceva firesc. Când te înțelegi mai bine cu mărăcinii, e doar o altă lesă. Un patron nenorocit nu ți-ar răsplăti eforturile, deși în cazul de față a fost un nenorocit prin simplu că te-a trimis 2 luni de-a lungul coastei Pacificului (sau cel puțin așa a părut).
            Dacă crezi, bate din palme! Îți zici că era mult mai plăcut printre buiazele de care trebuia să te ocupi. Ai prins rădăcini la rândul tău precum una, și doar nevoia de hidratare te mai mișcă din loc. Ramurile acestea uscate sunt o povară, dar prima lună se transformă brusc într-un medicament. Prima luna este mereu cea mai interesantă, cu ploi de bomboane și accente ciudate. Diabetul 'tip 3' are caracter acut, dar asta nu înseamnă că trebuie să te îmbolnăvești...și te-ai îmbolnăvit! Timpul își cere dreptul de a sta lângă timp, dar nu știe cât de meschin și fals poți fi cu adevărat. Luna a doua se hrănește fără să vrea cu ce ai luat la tine din Tijuana. Hidratarea diluează otrava și nu doar atât. Ai crezut că tot ți se cuvine și ai forțat scurgerea timpului ce acum, e pe cale să te izbească precum un tsunami de visuri împrumutate. Fuga rapidă spre Tijuana, rămâne singura soluție. Cu toate că ai construit un dig, ocazional se mai revarsă peste acesta fragmente de la dezastrului, condensate prin grohăituri.
            Deschizând ochii în prima dimineață de la revenirea în Tijuana, realizezi că rutina a dispărut. Au dispărut bomboanele, buiazele, a dispărut și digul, a dispărut și timpul. Nu mai este cald deloc afară, chiar plouă mărunt de câteva ore. Pe stradă zărești doar un câine, un porc și  o clementină pictată cu pelerina de ploaie. Clementina dispare...zgomote de nebunie. Cumva ai ajuns blocat într-un univers paralel în care tot ce s-a întâmplat, are relevanța unui vis pe timp de febră. Fiecare dimineață pare a fi la fel de ireală, ca și cum nimic din ziua precedentă nu s-a întâmplat cu adevărat. Nimic nu a contat cu adevărat...
             Dacă crezi, bate din palme! Probabil că așa este în purgatoriul, în care tot ce ajunge prin zidul crăpat sunt câteva șoapte indescifrabile și adieri polare, Destul de familiare acele șoapte, aproape ca un fel de avertisment din trecut. E frigul de care nu poți să scapi indiferent câte tone de lemne ai tăia, o iarnă inevitabilă a jigodiei ce nu ține cont de exuberanța din pivniță sau cilindrul jegos al maimuțoilor.
           
    Au să te bage iarăși la pârnaie, ai să vezi bomboane, nămeții vor încerca să te îngroape. Dacă încă mai crezi, bate din palme!
              
                

La dracu-n praznic 2 (Autoexil)

...și conceptul de personalitate a devenit doar pretext prin care încerci să te simți deosebit în comparație cu persoanele pe care le știi... sau nu din jurul tău? Nimeni nu cunoaște pe nimeni. E similar cu a pune cât mai multe decorațiuni la ferestre, de sărbători. Totul trebuie să fie un joc de lumini cât mai diversificat, pentru a atrage atenția! Există și cazuri nefericite în care nu și-au permis să plătească factura la energie electrică.

          E dificil să mai deosebești bezna de norul negru și agitat de fum. Doar prin miros și nelipsita conexiune la internet...internetul a adus câteva schimbări pozitive într-un sector relativ neașteptat. A reușit să îmblânzească alcoolicii aflați sub vârsta de 35 de ani, ce acum se autoexilează în loc să cauzeze prea multe neplăceri ''apropiaților''. Cu o sticlă în mână și o mână pe mouse, aproape în fiecare seară după ora 8. 

          Să dezvolți un ego e similar de foarte multe ori cu a fi beat, în special dacă adaugi la pachet și  atitudinea pozitivă asupra vieții, cu iz de panouri publicitare ce înfățișează danturi extra albite. Adevăratele vibrații pozitive le aduni din mijloacele de transport în comun, în serile ploioase. Inevitabil ajungi să stai cu mâinile în aer și să interacționezi cu persoane noi, descoperind mereu nevoile comune, în special cea de a mai respira. Mirosul vag de șampon al părului cucoanei din față, ce acum stă lipită cu fundul de tine...''ai ajuns în București, de aici unde mergi mai departe?'' Răspunsul ironic e mereu același: La cules de pere în Spania!

           Poate ca autoexilul nu este mereu cea mai bună soluție, dar te face să nu-ți reamintești că în cutia de cadou atât de bine sigilată, nu se află de fapt nimic. Cum spunea și Farrokh Bulsara cu rapsodia lui...cutia o folosești cel mult ca pe o momeală până când te ascunzi iarăși pe o perioadă nedeterminată, deoarece singurele persoane ce merită a fi dezamăgite prin vorbe și acțiuni (sau mai bine zis inconsitența lor), sunt cele ce pot să te amendeze. Dacă pentru cei mai mulți, 'te iubesc' reprezintă cele mai importante două cuvinte, restul se mulțumesc doar cu un 'non-stop'.

           Pentru omul palid, cei mai buni prieteni sunt cinismul și nopțile.

        

           

La dracu-n praznic (25 de saptămâni)

             Unul din cele din cele mai importante lucruri ce trebuie reținute în viață este acela de a ști când trebuie să-ți ții gura. Și să ai mereu o brichetă la îndemână. E un pic îngrijorător să trebuiască să te limitezi, chiar dacă nu folosești mai mult de 400-500 de cuvinte pe zi. Degete nenorocite ce-ți mai alimentează temporar moralul. Ce rimează cu moralul? Nu contează...

             Mereu aceia ce au coborât mai greu din "pătul", sunt infectați de microbul conversației. Tot ei sunt cei care votează, își trimit copii la lecții de tractor sau pian și au impresia că pot să realizeze schimbări majore, când în realitate este doar o amăgire aproape complexă. O amăgire desenată cu meniuri aburinde la 12 lei și plăcuțe de înmatriculare. Lăsa-i pe ai să își ia o porție dublă. Lasă-i pe ei să orice...

             În timp, constați că sunt foarte multe 'chestii' pe care nu le pe care nu le poți avea, cel puțin nu în totalitate. Mici firmituri față de care încerci să nu creezi o dependență. Uneori trebuie doar să ți-o imaginezi, chiar dacă doare foarte tare după ce deschizi ochii. Și ce doare... De data aceasta, ține-o cât se poate de ascunsă. Mai este o dependență ce te lovește precum Săgeata Albastră, și n-ai nici cea mai vagă idee cum de s-a întâmplat. Încă o minciună ce o îngropi adânc în nisipul vecinilor. 

            E mai simplu să cauți acul în carul cu jigodii umblătoare, în loc să-l strigi pe nume. O altă scuză de căcat! Care mai e farmecul unei nopții ploioase la sfârșit de săptămână, fără mahmureala de a doua zi? Fără somnul de după-amiază? Nomadismul acesta mutant al anului 2015 și-a pierdut orice sens. Același deșert întins pe câteva sute kilometri, în care găsești doar buiaze spinoase, mai mult sau mai puțin toxice. Uneori, la dracu-n praznic pare cel mai confortabil refugiu. E precum scorbura unui copac uscat ce acum stă ca mărturie a unei perioade în care nu s-a dus totul dracu. E o scorbură veche, dar e liniștită. E acel loc în care Constituția statală îți dă dreptul de a avea cearcăne, și nu de la oboseală...

           Fiecare gest și reacție aparent exagerată are o justificare solidă, pentru că dezastrul ce se scurge nu a fost greu de văzut. Solidă, lichidă...cui îi mai pasă când...

              

              

Viaţa e frumoasă

             Când te-ai trezit ultima dată și ți-ai spus că viața este frumoasă?

         Este o nouă dimineață de sâmbătă. Poți spune că luna iunie este una dintre cele mai miunate luni din an. Te trezești cât se poate de energic înainte de ora 9 dimineaţa. N-ai avut nevoie de alarmă pentru asta. N-ai nevoie de alarmă oricum în nici o zi a săptămânii. Cine Dumnezeului are nevoie de alarmă în lumea asta?

          E mult prea frumos afară pentru a face mișcarea matinală în casă, așa că mergi să alergi în cel mai apropiat parc. Este o dimineață perfectă pentru orice fel de activitate. Cerul albastru reflectându-se în suprafața calmă a lacului, verdele crud al copacilor și ierbii încă acoperite de rouă. Mirosul aproape ca de munte și zâmbetele întâlnite pe fiecare bancă, nu dau de înțeles decât că în acest fel o să continue cel puțin la fel și restul zilei. Te întorci acasă pentru un o baie lungă și apoi un mic dejun cu două ouă fierte şi cereale cu fructe proaspete. 

          Telefonul sună. Doi dintre colegii de muncă te-au invitat să iei prânzul cu ei în oraș peste două ore jumate. Pe cine n-are putea să înveselească o asemenea invitație având în vedere că vine de la unii dintre cei mai buni prietenii ai tăi. Oricum trebuia disutat planul de expansiune la companiei. Ideea cu deschiderea unui nou pachet de produse vestimentare în marile magazine, a fost una dintre cele mai apreciate de clienți și productive pentru companie.

         După prânzul luat la un restaurant vintage, e momentul să dai tu un telefon. Mai pe seară trebuie să te întâlnești cu iubita. După o săptămână cât a fost plecată în delegație, trebuie eliberat dorul reciproc acumulat. Chiar dacă nu stați încă împreună, peste câteva săptămânii urmează să cumpărați în final la o vilă cu grădină într-un ansamblu rezidențial. Traiul la apartament nu este tocmai mediul potrivit pentru copiii ce urmează să vină în următorii câțiva ani.

          Spuene-mi cum definești iubirea? Acum amândoi la o masă pe un ponton de la malul lacului. Nu pot să ceri nimic mai mult decât o pereche de ochi frumoşi şi mari prin care nu poţi să priveşti decât un viitor cât se poate de armonios. Sorbind amândoi din câte un Arnold Palmer, sub lumina lunii pline, seara are în continuare mult mai multe de oferit, iar până acasă, drumul cu maşina nu e lung. 

         Cum să nu fie o viaţă frumosă într-o lume atât de plină de culoare?

          

       

Viață de bordură

         În emisiunea de astăzi gazdele dumneavoastră vor fi o bordură și o chiuvetă. Bordură te trezești cu fiecare ocazie, realizând apoi că dintotdeauna ai fost bordură. Chiuvetă îmi spune că sunt dus...

          O bordură nu poate cere prea multe. Cu timpul au fost sparte multe sticle de aceasta, ca apoi toți cretinii să înjure după ce se împiedică. De cele mai multe ori dai vina pe bordură chiar dacă te-ai ales fără dantură în alte circumstanțe. La fel ca felinarul lui Butch, și bordura a văzut destule pe parcursul anilor, cu toate că doar de la cel mai jos nivel. Te întelege atunci când te așezi cu spatele rupt și mintea cioburi sau aduni chiștoacele aruncate de niște taximetriști supraponderali. Bucuria o mai simte atunci când își mai fute mașina câte un parvenit entuziasmat de ''viață''. Tot niște bucăți de carne alimentate de răsfățul cotidian și libertatea de mișcare. 

          O bordură are suflet. În acesta crește o bulă de smoală fierbinte ce așteaptă să se spargă, înghțind astfel imaginația și carnea lor. Prea multe imagini contrastante...În zilele de vară barează torenți urbanizați, fiind înghițită apoi în nămolul rural. Știe că iluziile cresc frumos vara, printre nori de conopidă, insecte înfometate și discuții fără sens, dar se sparg rapid și violent când soarele e scump la vedere. În asemenea zile bordura se camuflează perfect cu decorul. Cine stă pe o bordură rece?

         Seriozitatea e un cuvânt folosit multe prea des, uitând că pentru fiecare 'carcasă' sensul acesteia devine...o oală în care se adună cele mai jegoase apucături. Precum un bufet suedez, fiecare își alege ce vrea. O bordură poate să fie serioasă. Dacă tu nu schimbi bordura, o să rămână acolo ani buni...

          

    
        Te-am rugat să-mi spui bordură...
         De ce simți atâta ură?

Iarna jigodiilor, iarna cuiva (prt. I)

        În geamul de lângă s-au pierdut treptat reflexiile. A început să capete amploare cu fiecare moment petrecut în "tranziție". Uneori apar și mutre ce nu sunt acolo, mereu aceleași mutre până când sunt absorbite în bezna unui câmp agricol abandonat, peste 16 ore, ce a mai rămas? Bine ai revenit! Ochi sunt în derivă pe o mare de cearcăne, la fel ca și mintea. 'Ce spune actualizarea matinală GFS?' Situația trebuie privită cu atenție în zilele zile următoare!'. Nimeni n-a putut să anticipeze în momentul respectiv ce ar fi urmat să reprezinte intervalul 24-26 ianuarie, pe mai multe planuri.

Uneori primiți ce meritați cu adevărat.

           De mai bine de două săptămâni, în cea mai mare parte a României, temperaturile au atins și trecut lejer de 15°C, o situație similară fiind regăsită și în jumătatea sudică a Europei.

        O abatere termică de +2-3°C poate fi observată și la nivelul suprafețelor acvatice (marea Mediterană). În București poți spune că e genul de vreme ce te trimite cu potaia jegoasă  în cel mai apropiat parc. Durerea de ochi s-a instalat de câteva zile, prea multe plante. În seara de 21 ianuarie, a putut fi declarată deja certitudinea schimbărilor. O zonă de presiune atmosferică ridicată s-a dezvoltat pe aliniamentul Marea Britanie - peninsula Scandinavă - arhipelagul Franz Josef, aducând cu sine o masă de aer deosebit de rece spre centrul Europei. În dimineața zilei de 22 ianuarie, se conturează în contrast o zonă ciclonică la sud de insula Sardinia, urmând o dezvoltare rapidă pe întreg parcursul zilei. Anticilonul centrat în zona Suediei (1052 mb la centru), prezintă o extindere mai însemnată către Ucraina. În România ziua a continuat pe plan meteorologic la fel ca în ultimele zile. ''A început să înflorească zarzărul'', spun ei la telefon...
              În primele ore ale zilei de 23 ianuarie, masa de aer rece rece începe să pătrundă în Moldova din sector nordic, urmând apoi să cotească spre Muntenia și Oltenia, ca urmare a gradientului baric orientat tot mai mult sv - ne. O pătură joasă și compactă de nori ține acum ca element de decor, și un vânt ce continuă să se intensifice. Până în seara zilei de 23 ianuarie, temperaturile au scăzut sub 0°C în cea mai mare parte tării, cu excepția Banatului. Ciclonul format în marea Mediterană, a ajuns în sudul Italiei, adâncindu-se până la aproximativ 996,5 mb. 'După cum arată situația în momentul de față, o să înceapă să ningă de mâine la noi, spune Alex entuziasmat'. Cei mai mulți erau entuziasmați. În dimineața zilei de 24 ianuarie, au început să cadă primi fulgi și în București. Frontul cald al ciclonului urmează să abordeze tangențial zona de sud a României.
                La ora 8 dimineața, ANM-ul a emis prima avertizare (cod portocaliu de viscol, ninsori și ger pentru tot sudul și estul țării). ''N-am auzit nimic de la televizor''. În jurul orei 14, stratul de zăpadă de zăpadă depășește 10 cm, în București, cât și alte segmente din câmpia Română. Rumegătoare carnivore în troleu, și peste tot. La nivelul Europei, anticiclonul (1051,2 mb maxim), este împins către ușor spre sud-est, fiind centrat în zona mării Baltice. Temperaturile au scăzut sub -25°C pe arii extinse în centrul și nordul continentului.
              Costin cred că e fericit. În urma analizei sinoptice de la ora 18 UTC, se poate observa că acum minimul baric (situat pe țărmul vestic al Greciei) a ajuns la 981,4 mb, ca rezultat al energiei suplimentare furnizate de temperaturile ridicate ale suprafeței maritime. Simultan anticiclonul s-a deplasat mai mult spre sud decât ultimele estimări, fiind centrat în zona Lituaniei. Codul roșu a venit prea târziu...

                    
               

filme scurte

          Străzile sunt garnitura! 

          Nu-mi amintesc ultima dată când s-a întâmplat asta. Nu e ca și cum ceva s-ar fi îmbunătățit comparativ cu ultima dată. Plouă de câteva ore și acum pare că încercă să se transforme...în spate se aud câteva voci ce sugerează prezența câtorva saci plini cu sticle.

           În intersecție doi oameni s-au oprit pentru a face 'schimburi lingvistice' în timp ce la restaurantul de lângă, o tipă își fumează țigarea, privind în gol, stând singură la masă. Să încerci a reconstituii gândurile altora denotă un nivel ridicat de aroganță. Un altul spală vasele de zor...ei n-au să se întâlnească vreodată decât prin ochii altei persoane. Acum sunt doar imagini ce le aduni precum așteptările un părinte needucat de la copii lui de liceu. Un final atipic ce a pornit de la același scenariu pierdut în bălțile de pe aleea Săndulești...

           Sunt momente în care încetezi să exiști, cu toate că o conexiune la net îți poate anula această impresie. Când cineva se împacă cu acestă idee,  elementele din decor își pierd forma și culorile se amestecă omogen. Când te împaci cu asta, poți să te debarasezi de multe altele...

Asta până la "Iarna jigodiei".

Flegme

     
      Crezi că reprezinți ceva mai mult decât o bucată de carne cu opinii? Ai să afli curând că inutilitatea se poate extinde pe mai multe planuri. De ce n-ai putea s-o îmbrățișezi și tu la fel de tare, având în vedere faptul că nevoia de a o îndepărta este pur sintetică. Ești prins! Chiar e necesar să  alergi tot restul vieții...pentru niște ciorbă și o garsonieră jegoasă la marginea orașului? Încă 20 de minute de mers până la prima stație autobuz, geamuri sparte la fiecare etaj și pereți negri ce nu ști dacă sunt de la mucegai sau la un incendiu mai vechi. Poți spune că autoapărarea culinară a devenit o nouă pasiune ce aduce satisfacții enorme. Specialitatea zilei: Pâine umplută cu cioburi și bolduri, înmuiată-n untură. S-a redeschis festivalul!

         La fel ca tine, la fel ca toți ceilalți, ați murit degeaba...și tu și ea. O să vă ajungem și noi din urmă, sub o formă sau alta. În ceea ce privește prefăcătoria, nu e ca și cum ar putea să oprească viforul de afară. Cine crezi c-o să taie copaci cu ură?.............................................................................. ...................................................................................................................................................................
............
. A sosit timpul să ocupi cu forța, un domiciliu gol de flegmele ce ar fi meritat să fie acolo de la bun început.'Același vis murdar în vorbe se consumă. 
          Necesitarea unei pături puse zilnic pe ochi, nu s-a materializat, având în vedere faptul că trebuie să oferi ceva la schimb. Ți-am zis mai de mult că nu e marfă. ''Hai fă Ileano, scoate sticla aia că a adormit buretele de fiitu!''. Privind ipocrizia ca pe o boală psihică, incurabilă a unei adunături extinse de maimuțoi afganizați...am să te rog să treci peste fiecare zi în parte, când fiecare zi e rezultatul unui orgoliu genetic social...

         Nimic din tot ce crezi la 4...