Oarecum ii datorez totul.

Si cand urasc, urasc sincer. Nu chiar, sincer va urasc pe toti si sincer ura subiectiva este mai dulce. Acum intervine un dor de vechea otrava. Oarecum si motivul pentru care inca mai scriu.
 Intre diferentele frecventelor, oarecum putin grii, si putin negru, putin subteran cu capul in nori, fara niciun sens, des ma ratacesc dar nu prin viata cii prin Bucuresti.
 Atunci, Drumul Taberei era doar un vis, un loc, un ghetto cu evrei. Un paradis al scarilor de bloc inca nefolosite la maxim, un portofel pierdut pe jos cu 800 de oportunitati pentru o seara sau multe tigari la bucata. Desii acum fumez rulat si nu ce crezi tu. In sinea ta esti ca o femeie, mai perversa ca mine. Dar nu si mai bolnava.
 Azi dimineata am fost intr-o calatorie.
Incepand, sfanta cafea de dimineata intr-o sfanta zii.. Pasesc incet, putin innourat, pintre mii de povesti intr-o vale a sufletelor pierdute cu suflete captive intr-o lesa.  Deviez de la  rutina mea prestabilita in "lupta" pentru supravietuire spre o experienta cu totul noua.
 Nu eram singur, eram si cu ea. Oarecum ii datorez totul.
Iesim din adapostul betoanelor ascunzatoare de durere. Ajungem intr-o mare de lumina si creaturi agitate zacand pe jos mereu hrandindu-se dintr-o sticla cu otrava sau punga. In permanenta prezenti, cei cu radacini adanci sub betoanele noastre sfiinte.
 Acum ajungem intr-o curte mare. Multe semne de intebari apar, si acolo unde majoritatea isi regasesc credinta, eu imi pierd speranta. Printre zeci de lacrimi, nedumerire, la granita intre viata si moarte in locul in care esti adus cand numai poti sa platesti taxe.
 Cad incetul cu incepul pe ganduri. Incerc sa ignor, sa  ma izolez in interior. Instinctiv nu existi decat ca un spatiu pe care trebuie sa-l ocolesc. Pana cand, la adierea vantului ma trezesc din filmul meu cel de toate zilele si realizez, ca va venii o vreme cand o sa regret aceste vremuri, aceasta varianta bulei valorificate de fir de iarba pisat. Acum eu sunt acel fir pisat, intr-un mare gazon fiind calcat in picioare doar de dragul spectacolului.
 Si un fior imi trece prin corp ca si curentul electric cand incerc sa-mi schimb becul de la  baie, si realizez privind in ochii ei cat de repede trece timpul. Privesc regretul, speranta dragostea, bunatatea. Vad o mare de durere ce o trecut nereusindu-o sa o doboare. In acel moment timpul se opreste. Repetrec 11 ani in 11 secunde. Trecand de la o secunda la alta de la 40 de grade, la 40 cm de zapada, la 40 kg de lemne carate odata, la 4 magazine cu caiete si 4 facturi cu 4mii ramasi in buzunar.
 Pasind spre realitate, calatoria se termina cu o tigare pe o banca si un moment ce va ramane mereu imprimat undeva in interior.

Spaga pentru Dumnezeu

      Te trezesti fara voia ta pe un platou insalubru de filmare .Distributia e nefericita ,cu tot felul de personaje bolnave ,batrane si supraponderale , fiecare spunandu-ti ca tot ce se petrece e firesc . Acum insa  nu-i momentul  sa ai asteptari prea mari , esti prins acum in filmul tau sud-est european cu buget extrem de  redus.
     Avem macar soare si becuri.
.      
           Doar personajul principal gusta din finalul fericit ,dar in decorul acesta viata este secundara .Nu-si permite nimeni un personaj principal , doar portii strict repartizate de speranta , un fel de salariu . Cum sa supravietuiesti din asta ?.... si apoi  prinzi " schema " .
    Colegii iti contesta fiecare gest , dar azi  lucram la scena 6 . Toti stau in picioare adunati in jurul unei mese .Femei cu maini vanjoase si flocoase saliveaza la bucatile de mancare pe care s-au adunat roiuri intregi de muste .
     " Sefule  ,iti dau haleala, dar te rog sa-mi primesti si mie omul la tine la palat , hai nu fi cu capu' " .acum stiu de ce danseaza mustele , si apoi toata lumea danseaza pe interior cu stomacul plin , inca nu e randul lor sa fie infometati sau concediati .
       Masochism social .. multi inca mai spera la un regizor ...
   

Test

Test post