Chiar dacă în realitate a fost vorba de o eliberare condiționată, sentimentul general a fost mai mult similar unei evadări riscante, date fiind apucăturile de latrină ale unui coleg de celulă recidivist. Poate că a fost mirosul, poate că a fost același scârțâit zilnic al ușilor, dar acum zbori în compartimentul noii libertății, printre lanuri de grâu și orz.
Acum ce poți face cu libertatea? În primul rând intri în panică, la fel ca toți cei care au mai trecut prin asta înaintea ta. E fascinant uneori să observi cât de confortabil poți ajunge să te simți cu aceiași lesă la gât zilnic, dar bănuiesc că asta face parte din normele legale de funcționare ale secolului 21. Ai intrat la pârnaie pentru două tone de cartofi, dar acum că te-ai întors, au încercat să te vândă pe un carton de ouă stricate. Mereu aceiași poveste, dar nu contează pentru că mirosul de plastic încins îți reamintește de copilărie și imaginile cu case făcute scrum de la televizor. Nostalgie..
Au mai rămas câteva documente de ridicat de la centrul regional, dar nu poți din păcate să dai foc la cazier. Dacă crezi, bate din palme! Mâine dimineață autocarul pleacă spre Tijuana, unde n-o să mai conteze dacă că în urmă cu câteva ore au încercat să te vândă pe două cartoane. Doar cartoane!
Cel puțin în Tijuana nu știu prea mulți oameni cine ești. Rutina zilnică decurge în felul următor: Te trezești, mănânci ceva, transpiri mult (având în vedere că e suficient de cald încât să-ți carbonizezi o părticică din creier), mai mănânci ceva și apoi te culci. E greu de crezut că la sfârșitul săptămânii poți să dobândești un soi de împăcare din asta când alții găsesc aurul în țărână, dar se materializează ca și ceva firesc. Când te înțelegi mai bine cu mărăcinii, e doar o altă lesă. Un patron nenorocit nu ți-ar răsplăti eforturile, deși în cazul de față a fost un nenorocit prin simplu că te-a trimis 2 luni de-a lungul coastei Pacificului (sau cel puțin așa a părut).
Dacă crezi, bate din palme! Îți zici că era mult mai plăcut printre buiazele de care trebuia să te ocupi. Ai prins rădăcini la rândul tău precum una, și doar nevoia de hidratare te mai mișcă din loc. Ramurile acestea uscate sunt o povară, dar prima lună se transformă brusc într-un medicament. Prima luna este mereu cea mai interesantă, cu ploi de bomboane și accente ciudate. Diabetul 'tip 3' are caracter acut, dar asta nu înseamnă că trebuie să te îmbolnăvești...și te-ai îmbolnăvit! Timpul își cere dreptul de a sta lângă timp, dar nu știe cât de meschin și fals poți fi cu adevărat. Luna a doua se hrănește fără să vrea cu ce ai luat la tine din Tijuana. Hidratarea diluează otrava și nu doar atât. Ai crezut că tot ți se cuvine și ai forțat scurgerea timpului ce acum, e pe cale să te izbească precum un tsunami de visuri împrumutate. Fuga rapidă spre Tijuana, rămâne singura soluție. Cu toate că ai construit un dig, ocazional se mai revarsă peste acesta fragmente de la dezastrului, condensate prin grohăituri.
Deschizând ochii în prima dimineață de la revenirea în Tijuana, realizezi că rutina a dispărut. Au dispărut bomboanele, buiazele, a dispărut și digul, a dispărut și timpul. Nu mai este cald deloc afară, chiar plouă mărunt de câteva ore. Pe stradă zărești doar un câine, un porc și o clementină pictată cu pelerina de ploaie. Clementina dispare...zgomote de nebunie. Cumva ai ajuns blocat într-un univers paralel în care tot ce s-a întâmplat, are relevanța unui vis pe timp de febră. Fiecare dimineață pare a fi la fel de ireală, ca și cum nimic din ziua precedentă nu s-a întâmplat cu adevărat. Nimic nu a contat cu adevărat...
Dacă crezi, bate din palme! Probabil că așa este în purgatoriul, în care tot ce ajunge prin zidul crăpat sunt câteva șoapte indescifrabile și adieri polare, Destul de familiare acele șoapte, aproape ca un fel de avertisment din trecut. E frigul de care nu poți să scapi indiferent câte tone de lemne ai tăia, o iarnă inevitabilă a jigodiei ce nu ține cont de exuberanța din pivniță sau cilindrul jegos al maimuțoilor.
Au să te bage iarăși la pârnaie, ai să vezi bomboane, nămeții vor încerca să te îngroape. Dacă încă mai crezi, bate din palme!
Dacă crezi, bate din palme! Îți zici că era mult mai plăcut printre buiazele de care trebuia să te ocupi. Ai prins rădăcini la rândul tău precum una, și doar nevoia de hidratare te mai mișcă din loc. Ramurile acestea uscate sunt o povară, dar prima lună se transformă brusc într-un medicament. Prima luna este mereu cea mai interesantă, cu ploi de bomboane și accente ciudate. Diabetul 'tip 3' are caracter acut, dar asta nu înseamnă că trebuie să te îmbolnăvești...și te-ai îmbolnăvit! Timpul își cere dreptul de a sta lângă timp, dar nu știe cât de meschin și fals poți fi cu adevărat. Luna a doua se hrănește fără să vrea cu ce ai luat la tine din Tijuana. Hidratarea diluează otrava și nu doar atât. Ai crezut că tot ți se cuvine și ai forțat scurgerea timpului ce acum, e pe cale să te izbească precum un tsunami de visuri împrumutate. Fuga rapidă spre Tijuana, rămâne singura soluție. Cu toate că ai construit un dig, ocazional se mai revarsă peste acesta fragmente de la dezastrului, condensate prin grohăituri.
Deschizând ochii în prima dimineață de la revenirea în Tijuana, realizezi că rutina a dispărut. Au dispărut bomboanele, buiazele, a dispărut și digul, a dispărut și timpul. Nu mai este cald deloc afară, chiar plouă mărunt de câteva ore. Pe stradă zărești doar un câine, un porc și o clementină pictată cu pelerina de ploaie. Clementina dispare...zgomote de nebunie. Cumva ai ajuns blocat într-un univers paralel în care tot ce s-a întâmplat, are relevanța unui vis pe timp de febră. Fiecare dimineață pare a fi la fel de ireală, ca și cum nimic din ziua precedentă nu s-a întâmplat cu adevărat. Nimic nu a contat cu adevărat...
Dacă crezi, bate din palme! Probabil că așa este în purgatoriul, în care tot ce ajunge prin zidul crăpat sunt câteva șoapte indescifrabile și adieri polare, Destul de familiare acele șoapte, aproape ca un fel de avertisment din trecut. E frigul de care nu poți să scapi indiferent câte tone de lemne ai tăia, o iarnă inevitabilă a jigodiei ce nu ține cont de exuberanța din pivniță sau cilindrul jegos al maimuțoilor.
Au să te bage iarăși la pârnaie, ai să vezi bomboane, nămeții vor încerca să te îngroape. Dacă încă mai crezi, bate din palme!
