Scoarța sexului

Maro copacul încruntat si sfrijilit,

casa multor gânganițe cu alai.

Ce parcurgând moi vene verzi,

Celula-i a sangelui as,

calcifiază prin bătături -

în adn-ul lui de plantă,

coatele-i goale dând in aer.

Tatuaje scrijilite

când albinele-i vizitau trupul.

caneluri face in dânsul

şi contur îi dă la piele.

Si cu tandrețea florilor

- bumburit fusese hoţul

s-a marit și-n câmp vestibul.

el prindea in duios cântul.

Prin stamină și pistil

Rezultatul unei lentile distorsionate

Vitriol

 

            În decursul veacurilor, specia umană a dat dovadă de o inteligență excepțională, dar din nefericire există și membrii ai speciei cu lipsuri severe în acest departament. Vorbim despre oamenii care s-au născut cu Sindromul Down, oamenii care își exprimă gândurile pe bloguri online, cei care investesc sentimente și bani în orice produs aflat sub umbrela Disney, cei care postează exgerat de multe fotografii cu animale lor de companie, pe rețelele sociale, iar lista poate continua până dimineață.

            Acum poate că pare o veșnicie, dar pe aceste străzi nu a încetat să plouă cu vitriol. Sunt aceleași străzi pe care circulă autobuzele  aglomerate cu legume ce vor să facă piața, în timp ce alții vor să ajungă ori să se întoarcă de la muncă. Pe aceste străzi înecate de vitriol calcă și picioarele care de mult au uitat restul corpului într-un tren jegos de pe ruta Craiova-București. Tot acest peisaj s-ar putea să te ambiționeze într-un mod foarte sinistru, dar și ambiția a devenit doar un concept sugerat de cei aflați, de cele mai multe ori, în funcții de conducere nemeritate sau de spoturi publicitare în care ți se arată un stil de viață pe care ar trebui să-l duci și tu. Dar stai, Chris a zis prin 1994 că oricum fiecare stil de viață te va duce inevitabil spre locul în care ajungi dacă bei vitriol. Hai, paharele sus și la mulți ani!

             Sărăcia reprezintă cel mai mare coșmar atunci când cel puțin o parte din viața ai trăit la limita acesteia. Vitrioulul nu ți-a contaminat tot sângele, dar ai văzut cum alții au fost consumați precum fripturile de porc la o nuntă ținută în cort, în toiul verii, în vârful unui val de caniculă, într-un sat aflat la marginea lumii civilizate (adică în Dolj). Noaptea urlau pe stradă, își băteau membri familiei și tovarășii de bodegă, unii dintre ei își aminteau cu drag de perioada comunistă, iar alții mergeau de fiecare dată la vot. Apropo, ți-a mai zis cineva că atunci când votezi în România e ca și cum ți-ai tăia singur o mână? Singurul aspect bun este acela că peste câțiva ani îți va crește miraculos la loc și asta doar pentru a o putea tăia pe cealaltă. Una e suficientă dacă vrei să-ți achiți ratele și să plătești degeaba prostituatele în halate albe. Vitriolul nu ajută la bolile cardiovasculare...

                

           Morala poveștii...dă drumul la gaze antuci când pleci în vacanță la Costinești și nu te mai spăla cu parodontax  la organele genitale!

                      

               

                                                                                                                                      Andra, mersi pentru desen!

Plecat definitiv (din cutia cu maimuțe)

         Imaginează-ți că e 2010 și că nimic nu contează cu adevărat. În timp ce tu ești ocupat cu asta, altcineva o să-ți schimbe apa din sticlă cu detergent de vase. 

          Realizezi că lucrurile au revenit la normal atunci când senzația de scârbă se simte din nou ca acasă. Scârbă față de mijloacele prin care diferite entități ''comerciale'' au substituit conceptul de profit cu cel de eficiență. Până la urmă contează doar să pui banul jos și să-i faci pe ceilalți să trăiască cu impresia că tot ce se întâmplă este just, iar rezultatul final va fi un ''bine colectiv''. Într-o zi, s-ar putea ca ceilalți să vină înarmați cu ipocrizia hrănită de-a lungul timpului și la final vor râmâne doar scuzele prefcăute, costumele scumpe și câteva roți găurite, evntual, toate îngropate de viscolul adus de iarna jigodiei (digi24 e o mizerie).

           Ipocrizia este un ''produs'' pe care îl poți avea cu adevărat doar dacă îți permite portofelul, căci altfel nu te va asculta nimeni. Mergi la scoală, mergi la timp la muncă, nu băga droguri și așa vei ajunge și tu să privești de sus această cutie cu maimuțe. Primele trepte poate vor părea ușor de urcat, dar la jumătate vei fi lovit în cap, cu brutalite, și vei realiza că fraza anterioră este în realitate doar un pretext pentru a-ți măcelării semenii și propria sănătate mintală. În loc de gheață, pentru cucuiul dobândit vei încerca să folosești iubire, dar sunetele ruginii nu-ți vor fi vreodată de folos în acest sens, iar pisicile bipede te vor uita doar după o săptămână. În căutarea unei alte scări de bloc vei asculta sunetele unei ploi reci de iulie și vei călca în bălțile iluziilor minuscule pe care ai îndrăznit vreodată să le ai. Nu încerca să-ți privești chipul acolo unde ai pus piciorul, pentru că s-ar putea să vezi doar decorul amorf și vei înțelege tot ce nu poate fi văzut de ceilalți. Vorba lui Buddy Knox...

         Imaginează-ți că e din nou iulie 2014 și nu aveai prea multe cucuie.

Impresiile dezastrului

                  Poți să-ți bagi tradițiile in fund și să zici că e vorba de patrimoniu cultural! 

                Când realitatea este construită pe fundațiile acestor tradiții, problemele care apar sunt destul de serioase. Sunt apucături distorsionate de ignoranța unei nații și de fantomele unui trecut pe care foarte mulți înca îl regretă. Bunicul e încă foarte moracănos pentru aproape tot ce s-a întâmplat în 1989, dar uită că acum are termopane la apartament, mobilă de la Ikea și două operații reușite la activ, toate cu ajutorul banilor strânși de primul urmaș direct ce a plecat în străinătate. 

           Nepotul lui, în cel mai bun caz, e acum la oraș; ascultă Subcarpati, Golan și psytrance. Nepoata sa are cele mai mari impresii de model pe Instagram și refuză să se fută cu tovarășii frățiorului ei. Cei doi, evident, au și o mamă. O vezi pe micile ecrane, în reclame dedicate unui lanț fast food și îți zice sa vi acasă pe 26 decembrie. Copiii se bucură atunci când ninge de Crăciun, dar nu mai e la fel de amuzant atunci când orașul rămâne înzepezit și faci o două ore cu mașina până la cel mai apropiat mall. Ziduri albe, șoferii înroșiți de furie, vântul ce șuieră precum o piesă de la Soundgarden, natura pe care toți ceilalți o interpretează drept o pedeapsă și o voce la radio ce spune că a fost prelungit codul portocaliu. 

            E ușor să-i detești și pe cei de la radio, cu toate că nu-i vezi. Sentimentul se amplifică în contextul televiziunilor, mai ales dacă sunt foarte multe sub aceeiași ''umbrelă''. O ramură pretinde metode de educare și informare imparțială a publicului, cealaltă ramură vinde spoturi publicitare și clipuri muzicale, majoritatea aflate la granița cu pornografia. Pornografia e perfect in regulă atâta timp cât nu pretinzi că este cu totul altceva. (Acum, nepoata a văzut ultimul clip scos de Alina Eremia și se simte foarte inspirată în ceea ce privește viitorul apropiat. Nepotul a zărit o altă știre revoltătoare pe r/Romania și a mai rulat un cui. #rezist #duminicainpiata. Toate acestea sunt doar impresii.)             

            Lucrurile simple au fost contaminate in proporție de 99,9%. Somnul a devenit un refugiu, hrana a devenit un viciu, C2H5OH...medicament pentru un suflet ce n-a existat de la bun început, dar bărboși în haine aurite încă pretind mântuirea contracost a acestuia. 

                Totul a fost exploatat in scopuri personale. Evident că nu ale mele sau ale tale!         

Adevărul e o ruină

                   

                E foarte ușor să va pretindeți boemi cu suficienți bani în buzunare. Până la urmă vor ajuta la capitolul vestimentație, substanțe necesare și impresii de mari "hoinari". 

            Felul în care te privesc ceilalți va putea fi construit doar în acest fel. În ceea ce privește drogurile cu efecte serioase asupra sănătății, acestea pot fi folosite mult mai eficient dacă îți poți conștientiza irelevanța în univers. Problema socializării directe este că te va lăsa eventual cu o mahmureală existențialistă, iar trecerea anilor va accentua tot mai mult stările respective.   

              Zilele mohorâte și răcoroase sunt cele care aduc un sentiment sublim al intimității. Majoritatea va prefera sa evite timpul petrecut în aer liber, în special dacă norii lasă și câteva ploi. Vor încerca sa evite aglomerația din trafic, vor încerca să nu-și murdărească perechile pantalonii de la zara și vor evita alte chipuri încercate de nevroză. În astfel de fragmente ale realității, pe tine te va îmbrățișa doar calmitatea și vei putea privi decorul înconjurător, aproape detașat. Ți-ai dat seama că adevărul lor e doar o ruină, iar anumite decizii personale din trecut au fost destul de pripite. Și soarele îți face asta...ce nu vezi, e clar că nu mai există. 

             Poate că acum ar fi ajutat extrem de mult, însă au rămas doar foarte multe metode prin care sa fi ignorat și uitat de componente ale unui cosmos ce nu de mult părea atât de apropiat. Viața într-o căciulă, gânduri lucioase și nori de altitudine joasă (nu la fel de amuzanți precum cei din desene animate).

Cariile realității

                  Ai reușit să adormi de foarte puțin timp, însă realizezi că locul respectiv nu e pe placul tău. Te-ai trezit de câteva minute și ai dat naștere unei concluzii similare. Mâine a născut pe mâine și a uitat să anunțe restul planetei. 

                      Reflectezi asupra situației mai mult decât oglinda acoperită cu pastă de dinți și te întrebi de societatea în care te afli este atât de cariată. Decorul înconjurător este plin de ''dulcegării'' și oameni cu diabet tip II, dar probleme reale nu decurg de acolo. Ce este de fapt real? În vis, până și creierul poate să construiască locuințe la fel de solide precum cele ridicate în perioada comunistă. Au chiar și acel miros specific de apartamente abandonate studenților din provincie sau de la sate (asta dacă ne referim la Craiova). Ce este real? Chipurile din vise au de cele mai multe ori o trăsătură absentă de personalitate în comparație cu cele corespondente din viața reală; egoismul. Chiar și egoismul este o carie, dar lupta de trăi în fiecare zi nu o va putea plomba cu adevărat vreodată. Aici intervine sistemul tău nervos....

                     Cu puțin mai mult efort, poți să le atribui caracteristici ce lipsesc în mod obișnuit. Poate că e chiar scârbită de tine, dar la ora 03:00 dimineața va fi ființa care te iubește cel mult în acest univers. Poate că inteligența și dezvoltarea personalității lasă de dorit, dar înainte ca alarma să sune va fi cea mai interesantă persoană cu care ai discutat vreodată. Poate că ipocrizia și falsitatea sunt la ordinea zilei, dar acei oameni se transformă în pilonii de susținere ai moralității, imediat după ce ai reușit să ațipești la loc. Lista poate continua și ne nevoie de perfecțiune. Astăzi chiar te-a întrebat cineva despre acest concept și ai avut dificultăți în căutarea unui răspuns coerent. 

                    Cariile acestei realități aduc cu sine și acele dezamăgiri despre care ai mai vorbit de atât de mult ori. Tendința va fi mereu spre haos, iar eforturile de a schimba ceva vor fi tot mai obositoare odată cu trecere timpului. Amintește-ți că vei fi căutat cel mai des atunci când nu poți oferi nimic la schimb și toți vor avea impresia că e un drept al lor din naștere. 

                          Amintește-ți să mai vorbești cu pereții! Oh, deja o faci...