Saturday, September 1, 2018

Sevrajul universului

                Maratonul s-a încheiat!

             Te afli deja de câteva ore în pat și simți cum abdomenul tău se transformă într-o prăpastie. Așternuturile par a fi făcut din glaspapir, iar încearcă să evadeze din pieptul tău precum precum un precum un gândac prins într-o chiuvetă cu apă tot mai fierbinte. Ai încercat să adormi, dar ți-e frică să nu mor înecat în propria sudoare și ți-e frică tot mai de tot ceea ce te așteaptă în ziua următoare. Acum, nimic nu o să te ajute cu tot prin ce treci. A sosit moment să îmbrățișezi să îmbrățișezi semiîntunericul și nălucirile ce se ascund în acesta....
              Acum te-au prins! În fața apar insulte pe ritmuri orientale și fragmente de amintiri din trecut ce par să te strivească. Îți justifici deciziile prin universul ce pare că te-a abandonat de prea multe ori. Universul nu are ceva personal cu tine, dar se extinde constant și tu ești o galaxie ce poate în viitor o să mai vadă doar lumina altor câteva galaxii. O voce îți spune că ego-ul este ca orice altă galaxie; la prima vedere poate părea vastă, însă dacă aduni toată materia la loc, nu va deveni o stea, ci o gaură neagră supermasivă. 
              Insultele încetează și brusc te trezești în lacul lui Don Juan. Nu ști să înoți, așa că te afunzi tot mai mult; nu înțelegi de ce poți totuși să respiri, dar pești din jurul tău par a fi morți ca atunci când cineva i-ar fi lăsat pe uscat. Chipurile celor cunoscuți încep să apară în jurul tău și ocazional te simți de parcă chiar ai fi înconjurat de oameni în carne și oase. Ei nu mai sunt și acum ai ajuns blocat pe fundul lacului, unde aștepți că măcar universul să-ți vorbească și să-ți țină companie. 

                  Poate că era mai bine să nu te fi grăbit să pleci din clădirea cu gratii anti-sinucidere, poate mai să te lași iubit de o prostie ambulantă și cvasipermanent pictată, poate era mai bine să fi ascultat doar versurile...          

Thursday, May 10, 2018

Asta-i un galben desaturat

In care ma termin si te urmesc, in ochii tai privesc cum reactionezi... Iti tii respiratia, procesezi, accepti si te prefaci ca nu doare. Te prefaci ca nu auzi, te prefaci ca nu a existat chestia aia...
Chesti aia ce o numesti tu drama altuia, indiferent ce nu ti-ar conveni, cuvintele mele depresive te fac sa te scapi de pe ata pe care o numesti tu cariera ,macar pentru o secunda dar tie nu iti place. Energii negative pentru tine eman, si vibe-ul ti-l stric... Asa ca taci si prefate ca eu sunt de vina pentru pornografia ta ce-o numesti profit.
   Oameni multi pe bulevard, cetateni in reluare... Fete ce prind iar viata cand traiesc prin primsa unei sticle legale de  dezamortile spirtuala

Siii...


Nu-mi sa cred, prea bronzat cu inceput de vandut ieftin scriu intr-un mindset destul de tulburiu dar stai!.  Aici e drama de care sunt dependent, aroma ei ma trezeste intr-o dimineata cu o scarba de rutina imprevizibilului. Rutina imprevizibilului creeaza anxietatea rutinei zilnice ce propaga in jurul meu personaje critice ce-si dau cu parerea despre viata si bani. Dar asta sa fie oare? Oare ce sa intamplat cu sentimentul de-mi dau drumu peste tine cititorule toate dramele mele adolescentine, ce ma lasa mai usor decat o zii munca.
   Asta-i o lume de papusi cu sfori! Si dupa sfori...Incerc sa ma pacalesc ca vreau sa le merg pe drum. Atatea idei merg zilnic spre mine dar eu ma feresc de ele...

Monday, May 7, 2018

Oboseala și umbra



            Nu mă așteptam să te mai vizitez prea curând și îți spun sincer că nu am venit cu prea mult entuziasm. Acesta este unul dintre acele momente pe care aș vrea să le detest, dar nu mai am energia necesară. Brusc, totul pare fad și îmi doresc doar să fiu transportat rapid într-un alt loc.
            Fără interacțiune socială, fără planuri cu șanse mici de realizare și rețineri inutile. Astăzi vreau doar să văd norii și să uit de anumite responsabilități. Astăzi vreau să uit temporar și de existența ta, însă doar pentru a-ți face un foarte mai bine. Când ești plictisit, devi și un om extrem de plictisitor. Am nevoie de o cameră goală, anestezice și foarte multe ore de somn. Mă sperie gândul că starea mea nu se va schimba deloc după...
           Ce am să mă fac în această situație? Voi încerca din răsputeri să nu dau și vina pe cineva, apoi voi încerca să mă prefac interesat până în clipa în care chiar îmi va păsa din nou de tot ce se întâmplă.  Nu am o concluzie de tras! Prefer să transpir doar dacă știu că vor exista copaci rupți din rădăcini. Timpul e limitat de lipsa tuturor de organizare. Trezește-mă atunci când îmi vei da mai multă importanță și chiar mai multe de atât..
           

Saturday, January 20, 2018

Noaptea fugarului

 
                 Ai închis din nou ochii și apoi te-ai trezit într-un loc în care totul pare foarte real, dar extrem de absurd. Te simți la fel pe interior, arăți la fel în oglindă și gândești în aceeași progresie auto-distructivă. Totuși, lumea exterioară nu pare a fi în regulă. Arunci o privire pe geam și observi sute de chipuri distorsionate și cât se poate de înspăimântătoare. Buzele lor rostesc cuvinte greu de înțeles, însă motivațiile pot fi intuite fără a depune un efort prea mare. E necesar să cercetezi mai bine, așa că începi să te aventurezi printre ei...
                Universul lor pare fi construit din clădiri imense, cutii metalice de diferite culori și tot felul de încăperi cu entități îmbrăcate în alb. Crezi că ar putea să le fie superiori într-un fel?  Unele chipuri pot fi zărite pe cele mai înalte clădiri, precum și pe marginile potecilor de piatră, dar nu par a fi din același univers, fiindcă ochii acestora judecă într-un mod foarte subtil. Mergând mai departe, observi că există plante, dar și alte vietății în lumea lor. Unele se deplasează prin aer, altele secretă o anumită substanță prin orificiile dorsale, iar altele încearcă să le consume pe cele ce se deplasează prin aer. În anumite locuri poți să observi și adevărați munți, dar mirosul îți amintește de cele trei zile când n-ai fost capabil să-ți faci un simplu duș.
                 Toată expediția te face să-ți amintești și universul tău. Este acel loc unde peisajul împărtășește o liniște caldă, iar cei ce te înconjoară nu par a fi doar fantome indiferente din carne alterată. Brusc, închis din nou ochii și te trezești de unde ai început. Ești prins într-o altă zi umedă și rece, iar strada îți sugerează că diminețile sunt decorate cu pensionari, petrecăreți debusolați și oamenii ai străzii ce caută prin tomberoane. De data aceasta nu ai unde să mai fugi....

Tuesday, January 9, 2018

Te rog să te oprești...


           Minunat! Acum mă simt din nou de parcă aș avea 14 ani. E surprinzător cât de mult poate să te influențeze un vis foarte simplu, dar realitatea poate fi chiar mai deprimantă uneori. Răspunsul a fost mereu acolo, așa că acum sunt nevoit să mă lupt cu tot ceva urma. Cum am spus în trecut, e important să ști când să taci și e important să ști când să te prefaci!
            Nu am înțeles de ce foarte multe persoane s-au comportat într-un anume fel...și nu înțeleg de ce persistă în atitudinea respectivă. În același timp, pot să realizez că eu nu am cu ce să ajut. Eu sunt doar cel ce privește norii și ceața, iar uneori mai fac și câte o glumă proastă. În schimb,
t.................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..............................(text șters din motive raționale)...................................................................realizez că nu există un loc real pentru mine acolo. Acum că mă gândesc mai bine, simt cum deja al meu se fragmentează în miliarde de particule. Apreciez faptul că dreptul la imaginație este încă legal și voi putea să ascult foarte personal o piesă de la Atlanta Rhythm Section. Minunat! Acum mi-am dat seama că este o competiție, însă nu va fi una reală dacă eu nu voi participa.
           M-am împăcat cu anumite aspecte ale vieții în ultimii ani și am epuizat aproape toate așteptările posibile. Aș vrea doar să nu fiu uitat...cel puțin în anii ce urmează. Frecvențe Diferite a luat naștere din ideea de a avea o oglindă a sinelui.
           Acum, vorbesc despre o altă persoană și nu vreau să fie învăluită de toate trăsăturile mele negative...

Saturday, November 11, 2017

Abisul şi pustietatea


                      Orizontul este construit din compromisuri, mai ales în oraşele foarte mari. Răsărituri şi apusuri, poţi să le observi clar pe cele mai late bulevarde, precum şi din acele locuri facilitate de contul bancar. Ei  nu ştiu cum să atragă mai multă ură, tu realizezi că ai fi pierdut indiferent de alegerile din trecut. E în regulă să doreşti ceva nou, însă dimineţile te-ar fi primit cu aceleşi imagini dezolante.  
                       Te trezeşti la fel ca în orice altă zi! Ceilalţi te-au privat de somn şi nu mă refer doar la oamenii cu impresi materialiste. Sunt şi vocile din capul tău... Te îndeamnă, te critică, te aruncă în abisul suprem şi te fac să-ţi fie teamă de orice decizie posibilă. Poate că astăzi ar fi trebuit să rămâi în pat! Poate că astăzi vei avea parte de cele mai apocaliptice dezamăgiri şi va fi doar vina ta! Ce zici de un alt scenariu?  Genetica te-a făcut să fi nemulţumit la rândul, apoi a încercat să te consoleze cu ideea de sfârşit iminent. Astăzi te-a tăvălit cu restul porcilor, ieri ai stat cu martirii la măsă, mâine vei număra secunde prin crăpăturile tavanului din propria casă. Sentimentul de final va fi acelaşi; unel ce te va face să ai îndoieli faţă de tot ce te înconjoară. Dacă poţi să te prefaci, ar fi bine să rămâi! Dacă şti pe cine placi, ar fi bine să dispari! 
                      ''Ce reprezintă pesimismul pentru o persoană ce a încercat să înţeleagă universul sub toate formele posibile? O comoară blestemată, dar infinit de preţioasă ?! Viaţa este enigma ce se pierde pe holurile timpului, chiar dacă timpul fuge şi lăsă în urme doar grămezi de oase...Te rog să nu ai aşteptări, te rog să nu plângi! Te rog să nu crezi că se va termina cu bine, dar ai o mică libertate de a putea încerca...''