Thursday, May 10, 2018

Asta-i un galben desaturat

In care ma termin si te urmesc, in ochii tai privesc cum reactionezi... Iti tii respiratia, procesezi, accepti si te prefaci ca nu doare. Te prefaci ca nu auzi, te prefaci ca nu a existat chestia aia...
Chesti aia ce o numesti tu drama altuia, indiferent ce nu ti-ar conveni, cuvintele mele depresive te fac sa te scapi de pe ata pe care o numesti tu cariera ,macar pentru o secunda dar tie nu iti place. Energii negative pentru tine eman, si vibe-ul ti-l stric... Asa ca taci si prefate ca eu sunt de vina pentru pornografia ta ce-o numesti profit.
   Oameni multi pe bulevard, cetateni in reluare... Fete ce prind iar viata cand traiesc prin primsa unei sticle legale de  dezamortile spirtuala

Siii...


Nu-mi sa cred, prea bronzat cu inceput de vandut ieftin scriu intr-un mindset destul de tulburiu dar stai!.  Aici e drama de care sunt dependent, aroma ei ma trezeste intr-o dimineata cu o scarba de rutina imprevizibilului. Rutina imprevizibilului creeaza anxietatea rutinei zilnice ce propaga in jurul meu personaje critice ce-si dau cu parerea despre viata si bani. Dar asta sa fie oare? Oare ce sa intamplat cu sentimentul de-mi dau drumu peste tine cititorule toate dramele mele adolescentine, ce ma lasa mai usor decat o zii munca.
   Asta-i o lume de papusi cu sfori! Si dupa sfori...Incerc sa ma pacalesc ca vreau sa le merg pe drum. Atatea idei merg zilnic spre mine dar eu ma feresc de ele...

Monday, May 7, 2018

Oboseala și umbra



            Nu mă așteptam să te mai vizitez prea curând și îți spun sincer că nu am venit cu prea mult entuziasm. Acesta este unul dintre acele momente pe care aș vrea să le detest, dar nu mai am energia necesară. Brusc, totul pare fad și îmi doresc doar să fiu transportat rapid într-un alt loc.
            Fără interacțiune socială, fără planuri cu șanse mici de realizare și rețineri inutile. Astăzi vreau doar să văd norii și să uit de anumite responsabilități. Astăzi vreau să uit temporar și de existența ta, însă doar pentru a-ți face un foarte mai bine. Când ești plictisit, devi și un om extrem de plictisitor. Am nevoie de o cameră goală, anestezice și foarte multe ore de somn. Mă sperie gândul că starea mea nu se va schimba deloc după...
           Ce am să mă fac în această situație? Voi încerca din răsputeri să nu dau și vina pe cineva, apoi voi încerca să mă prefac interesat până în clipa în care chiar îmi va păsa din nou de tot ce se întâmplă.  Nu am o concluzie de tras! Prefer să transpir doar dacă știu că vor exista copaci rupți din rădăcini. Timpul e limitat de lipsa tuturor de organizare. Trezește-mă atunci când îmi vei da mai multă importanță și chiar mai multe de atât..
           

Saturday, January 20, 2018

Noaptea fugarului

 
                 Ai închis din nou ochii și apoi te-ai trezit într-un loc în care totul pare foarte real, dar extrem de absurd. Te simți la fel pe interior, arăți la fel în oglindă și gândești în aceeași progresie auto-distructivă. Totuși, lumea exterioară nu pare a fi în regulă. Arunci o privire pe geam și observi sute de chipuri distorsionate și cât se poate de înspăimântătoare. Buzele lor rostesc cuvinte greu de înțeles, însă motivațiile pot fi intuite fără a depune un efort prea mare. E necesar să cercetezi mai bine, așa că începi să te aventurezi printre ei...
                Universul lor pare fi construit din clădiri imense, cutii metalice de diferite culori și tot felul de încăperi cu entități îmbrăcate în alb. Crezi că ar putea să le fie superiori într-un fel?  Unele chipuri pot fi zărite pe cele mai înalte clădiri, precum și pe marginile potecilor de piatră, dar nu par a fi din același univers, fiindcă ochii acestora judecă într-un mod foarte subtil. Mergând mai departe, observi că există plante, dar și alte vietății în lumea lor. Unele se deplasează prin aer, altele secretă o anumită substanță prin orificiile dorsale, iar altele încearcă să le consume pe cele ce se deplasează prin aer. În anumite locuri poți să observi și adevărați munți, dar mirosul îți amintește de cele trei zile când n-ai fost capabil să-ți faci un simplu duș.
                 Toată expediția te face să-ți amintești și universul tău. Este acel loc unde peisajul împărtășește o liniște caldă, iar cei ce te înconjoară nu par a fi doar fantome indiferente din carne alterată. Brusc, închis din nou ochii și te trezești de unde ai început. Ești prins într-o altă zi umedă și rece, iar strada îți sugerează că diminețile sunt decorate cu pensionari, petrecăreți debusolați și oamenii ai străzii ce caută prin tomberoane. De data aceasta nu ai unde să mai fugi....

Tuesday, January 9, 2018

Te rog să te oprești...


           Minunat! Acum mă simt din nou de parcă aș avea 14 ani. E surprinzător cât de mult poate să te influențeze un vis foarte simplu, dar realitatea poate fi chiar mai deprimantă uneori. Răspunsul a fost mereu acolo, așa că acum sunt nevoit să mă lupt cu tot ceva urma. Cum am spus în trecut, e important să ști când să taci și e important să ști când să te prefaci!
            Nu am înțeles de ce foarte multe persoane s-au comportat într-un anume fel...și nu înțeleg de ce persistă în atitudinea respectivă. În același timp, pot să realizez că eu nu am cu ce să ajut. Eu sunt doar cel ce privește norii și ceața, iar uneori mai fac și câte o glumă proastă. În schimb,
t.................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..............................(text șters din motive raționale)...................................................................realizez că nu există un loc real pentru mine acolo. Acum că mă gândesc mai bine, simt cum deja al meu se fragmentează în miliarde de particule. Apreciez faptul că dreptul la imaginație este încă legal și voi putea să ascult foarte personal o piesă de la Atlanta Rhythm Section. Minunat! Acum mi-am dat seama că este o competiție, însă nu va fi una reală dacă eu nu voi participa.
           M-am împăcat cu anumite aspecte ale vieții în ultimii ani și am epuizat aproape toate așteptările posibile. Aș vrea doar să nu fiu uitat...cel puțin în anii ce urmează. Frecvențe Diferite a luat naștere din ideea de a avea o oglindă a sinelui.
           Acum, vorbesc despre o altă persoană și nu vreau să fie învăluită de toate trăsăturile mele negative...

Saturday, November 11, 2017

Abisul şi pustietatea


                      Orizontul este construit din compromisuri, mai ales în oraşele foarte mari. Răsărituri şi apusuri, poţi să le observi clar pe cele mai late bulevarde, precum şi din acele locuri facilitate de contul bancar. Ei  nu ştiu cum să atragă mai multă ură, tu realizezi că ai fi pierdut indiferent de alegerile din trecut. E în regulă să doreşti ceva nou, însă dimineţile te-ar fi primit cu aceleşi imagini dezolante.  
                       Te trezeşti la fel ca în orice altă zi! Ceilalţi te-au privat de somn şi nu mă refer doar la oamenii cu impresi materialiste. Sunt şi vocile din capul tău... Te îndeamnă, te critică, te aruncă în abisul suprem şi te fac să-ţi fie teamă de orice decizie posibilă. Poate că astăzi ar fi trebuit să rămâi în pat! Poate că astăzi vei avea parte de cele mai apocaliptice dezamăgiri şi va fi doar vina ta! Ce zici de un alt scenariu?  Genetica te-a făcut să fi nemulţumit la rândul, apoi a încercat să te consoleze cu ideea de sfârşit iminent. Astăzi te-a tăvălit cu restul porcilor, ieri ai stat cu martirii la măsă, mâine vei număra secunde prin crăpăturile tavanului din propria casă. Sentimentul de final va fi acelaşi; unel ce te va face să ai îndoieli faţă de tot ce te înconjoară. Dacă poţi să te prefaci, ar fi bine să rămâi! Dacă şti pe cine placi, ar fi bine să dispari! 
                      ''Ce reprezintă pesimismul pentru o persoană ce a încercat să înţeleagă universul sub toate formele posibile? O comoară blestemată, dar infinit de preţioasă ?! Viaţa este enigma ce se pierde pe holurile timpului, chiar dacă timpul fuge şi lăsă în urme doar grămezi de oase...Te rog să nu ai aşteptări, te rog să nu plângi! Te rog să nu crezi că se va termina cu bine, dar ai o mică libertate de a putea încerca...''

                         

Saturday, September 9, 2017

Baricadat împotriva proprie voințe


                     Izolarea îți degradează simțul artistic și nici măcar nu trebuie să fi artist pentru a trece prin asta. Zile și săptămâni la rând, toate trăite prin contacte marginale cu realitatea, nu fac decât să te înstrăineze tot mai mult. Oricum nu ai de ales!  Ești în acel punct al vieții în care ajungi să te simți vinovat pentru că ai prea mult timp la dispoziție, iar ceilalți se plâng (în momentele în care mai apuci să schimbi câteva cuvinte cu ei). 
                     De multe ori sunt doar aspecte puerile, dar fiecare avem propriile motivații, mai mult sau mai puțin egoiste. Câteva exemple vociferate în acest sens:

  1.  '' Lumea nu se învârte în jurul tău și nu poate să decurgă situația așa cum vrei tu! '' - poate să însemne că o anumită persoană nu te place, sau nu te mai place atât de mult
  2. '' Nu putem să ne vedem astăzi! Nici mâine! Nici poimâine! Te anunț eu când...'' - poate să însemne că o anumită persoană se confruntă cu factori externi de presiune, sau îți preferă compania în porții dietetice
  3. ''Nu am timp'' - poate să însemne că ești la baza listei unei persoane, atunci când subiectul reprezentat este petrecerea timpului liber
                         În astfel de situații ești nevoit să te întorci între cei patru pereți. Nu contează câte ore te-ai plimbat prin parcuri! No contează câte ore te-ai pierdut pe bulevarde și străzi zgomotoase, fiindcă la sfârșitul zilei vei fi nevoit să încui din nou bine ușa. Repetiția este mama învățăturii, sora rutinei și iubita monotoniei cu tendințe sinucigașe. Câte seriale, documentare și filme să mai privești? Câte articole și cărți semi-plictisitoare să mai citești? Totul devine fad la finalul zilei, așa că personalitatea începe să se erodeze încet, dar sigur. În doar câteva luni poți ajunge dezinteresat de tot ce obișnuia să te fascineze, iar cei din jurul tău vor observa, însă nu te vor ajuta mai deloc.  Mulți vor spune că ești negativist, limitat și antisocial, apoi vor pretinde că ei au găsit un echilibru real în viață.
                     '' Dar tu mi-ai spus acum ceva vreme că lumea nu se învârte în jurul meu, iar timpul tău este limitat! Tot tu îmi reproșezi că acum viețuiesc la marginea universului cunoscut?! ''
                     Subiectul ipocriziei a fost discutat de foarte multe ori, dar se naște un scenariu foarte periculos în clipele  amesteci și narcisism, și aroganță, și prea multe droguri.