Thursday, December 13, 2018

Impresiile dezastrului


                  Poți să-ți bagi tradițiile in fund și să zici că e vorba de patrimoniu cultural! 

                Când realitatea este construită pe fundațiile acestor tradiții, problemele care apar sunt destul de serioase. Sunt apucături distorsionate de ignoranța unei nații și de fantomele unui trecut pe care foarte mulți înca îl regretă. Bunicul e încă foarte moracănos pentru aproape tot ce s-a întâmplat în 1989, dar uită că acum are termopane la apartament, mobilă de la Ikea și două operații reușite la activ, toate cu ajutorul banilor strânși de primul urmaș direct ce a plecat în străinătate. 
           Nepotul lui, în cel mai bun caz, e acum la oraș; ascultă Subcarpati, Golan și psytrance. Nepoata sa are cele mai mari impresii de model pe Instagram și refuză să se fută cu tovarășii frățiorului ei. Cei doi, evident, au și o mamă. O vezi pe micile ecrane, în reclame dedicate unui lanț fast food și îți zice sa vi acasă pe 26 decembrie. Copiii se bucură atunci când ninge de Crăciun, dar nu mai e la fel de amuzant atunci când orașul rămâne înzepezit și faci o două ore cu mașina până la cel mai apropiat mall. Ziduri albe, șoferii înroșiți de furie, vântul ce șuiefă precum o piesă de la Soundgarden, natura pe care toți ceilalți o interpretează drept o pedeapsă și o voce la radio ce spune că a fost prelungit codul portocaliu. 
            E ușor să-i detești și pe cei de la radio, cu toate că nu-i vezi. Sentimentul se amplifică în contextul televiziunilor, mai ales dacă sunt foarte multe sub aceeiași ''umbrelă''. O ramură pretinde metode de educare și informare imparțială a publicului, cealaltă ramură vinde spoturi publicitare și clipuri muzicale, majoritatea aflate la granița cu pornografia. Pornografia e perfect in regulă atâta timp cât nu pretinzi că este cu totul altceva. (Acum, nepoata a văzut ultimul clip scos de Alina Eremia și se simte foarte inspirată în ceea ce privește viitorul apropiat. Nepotul a zărit o altă știre revoltătoare pe r/Romania și a mai rulat un cui. #rezist #duminicainpiata. Toate acestea sunt doar impresii.)             
            Lucrurile simple au fost contaminate in proporție de 99,9%. Somnul a devenit un refugiu, hrana a devenit un viciu, C2H5OH...medicament pentru un suflet ce n-a existat de la bun început, dar bărboși în haine aurite încă pretind mântuirea contracost a acestuia. 

                Totul a fost exploatat in scopuri personale. Evident că nu ale mele sau ale tale!         

Thursday, November 15, 2018

Adevărul e o ruină



                   
                E foarte ușor să va pretindeți boemi cu suficienți bani în buzunare. Până la urmă vor ajuta la capitolul vestimentație, substanțe necesare și impresii de mari "hoinari". 
            Felul în care te privesc ceilalți va putea fi construit doar în acest fel. În ceea ce privește drogurile cu efecte serioase asupra sănătății, acestea pot fi folosite mult mai eficient dacă îți poți conștientiza irelevanța în univers. Problema socializării directe este că te va lăsa eventual cu o mahmureală existențialistă, iar trecerea anilor va accentua tot mai mult stările respective.   
              Zilele mohorâte și răcoroase sunt cele care aduc un sentiment sublim al intimității. Majoritatea va prefera sa evite timpul petrecut în aer liber, în special dacă norii lasă și câteva ploi. Vor încerca sa evite aglomerația din trafic, vor încerca să nu-și murdărească perechile pantalonii de la zara și vor evita alte chipuri încercate de nevroză. În astfel de fragmente ale realității, pe tine te va îmbrățișa doar calmitatea și vei putea privi decorul înconjurător, aproape detașat. Ți-ai dat seama că adevărul lor e doar o ruină, iar anumite decizii personale din trecut au fost destul de pripite. Și soarele îți face asta...ce nu vezi, e clar că nu mai există. 
             Poate că acum ar fi ajutat extrem de mult, însă au rămas doar foarte multe metode prin care sa fi ignorat și uitat de componente ale unui cosmos ce nu de mult părea atât de apropiat. Viața într-o căciulă, gânduri lucioase și nori de altitudine joasă (nu la fel de amuzanți precum cei din desene animate).


Saturday, October 20, 2018

Cariile realității


                  Ai reușit să adormi de foarte puțin timp, însă realizezi că locul respectiv nu e pe placul tău. Te-ai trezit de câteva minute și ai dat naștere unei concluzii similare. Mâine a născut pe mâine și a uitat să anunțe restul planetei. 
                      Reflectezi asupra situației mai mult decât oglinda acoperită cu pastă de dinți și te întrebi de societatea în care te afli este atât de cariată. Decorul înconjurător este plin de ''dulcegării'' și oameni cu diabet tip I, dar probleme reale nu decurg de acolo. Ce este de fapt real? În vis, până și creierul poate să construiască locuințe la fel de solide precum cele ridicate în perioada comunistă. Au chiar și acel miros specific de apartamente abandonate studenților din provincie sau de la sate (asta dacă ne referim la Craiova). Ce este real? Chipurile din vise au de cele mai multe ori o trăsătură absentă de personalitate în comparație cu cele corespondente din viața reală; egoismul. Chiar și egoismul este o carie, dar lupta de trăi în fiecare zi nu o va putea plomba cu adevărat vreodată. Aici intervine sistemul tău nervos....
                     Cu puțin mai mult efort, poți să le atribui caracteristici ce lipsesc în mod obișnuit. Poate că e chiar scârbită de tine, dar la ora 03:00 dimineața va fi ființa care te iubește cel mult în acest univers. Poate că inteligența și dezvoltarea personalității lasă de dorit, dar înainte ca alarma să sune va fi cea mai interesantă persoană cu care ai discutat vreodată. Poate că ipocrizia și falsitatea sunt la ordinea zilei, dar acei oameni se transformă în pilonii de susținere ai moralității, imediat după ce ai reușit să ațipești la loc. Lista poate continua și ne nevoie de perfecțiune. Astăzi chiar te-a întrebat cineva despre acest concept și ai avut dificultăți în căutarea unui răspuns coerent. 
                    Cariile acestei realități aduc cu sine și acele dezamăgiri despre care ai mai vorbit de atât de mult ori. Tendința va fi mereu spre haos, iar eforturile de a schimba ceva vor fi tot mai obositoare odată cu trecere timpului. Amintește-ți că vei fi căutat cel mai des atunci când nu poți oferi nimic la schimb și toți vor avea impresia că e un drept al lor din naștere. 

                          Amintește-ți să mai vorbești cu pereții! Oh, deja o faci...
                       

                  

Friday, September 28, 2018

Sunetele ruginii



                Orice tentativă de a impresiona își pierde sensul dacă nu este nimeni în preajmă. Și totuși, majoritatea semenilor vor încerca să acționeze astfel de-a lungul vieții. 
             Imaginează-ți că încerci să gătești, iar ca ingrediente ai cântece de la Etta James, diferite ramuri științifice și o altitudine ce nu îți permite să dormi noaptea. Ei bine, pentru asta vei avea nevoie în primul rând de un castron și acel castron va fi o capitală zgomotoasă, urât mirositoare și înstrăinantă. Vor fi extrem de importante și următoarele condimente: 7 ani de stres, 4 saci cu sticlă pisată și câteva luni petrecute în derivă (după gust). Odată făcut amestecul, acesta va fi lăsat 24 de ore la macerat, apoi ținut 12 ore într-un cuptor de asfalt, preferabil la o temperatura de 30 de grade Celsius. Rezultat întregului proces va o zi o lipsită de inspirație și un chip ce ți întipărește pe retină precum o stea ce în curând va deveni supernova. Încearcă să pictezi asta....
              Trendurile se schimbă odată la câteva luni și mai mereu va fi vorba despre ceva odios. Astăzi vorbim recesiune, maine ne-am înjurat pe dubstep, poimâine...pulpe de rockeri la grătar cu garnitură de mustață căruntă și trei trandafiri. Le-ai supraviețuit pe toate și ai crezut că nu te mai poate impresiona nimic. Problema este că o furtuna s-a mișcat în sens retrograd, iar fulgere asociate te-au lovit de această dată cu o precizie aproape chirurgicală. Acum ai rămas paralizat pe câmp și aștepți să cadă câțiva litri/mp. Poate că starea cumplită de disconfort va fi astfel alinată.  
            Bolile autoimune sunt reacții exagerate ale sistemului imunitar ce afectează diferite țesuturi ale corpului, iar consecințele psihologice apar în special dacă persoana devine stigmatizată de societate. În abstract, și ura de sine poate fi considerată o boală autoimună, fiindcă ajunge să-ți saboteze ale vieții de zi ce ar trebui să decurgă fără probleme. Medicamentele ar putea fi mult mai eficiente în această situație, dar de cele mai multe ori te alegi cu versiunile ieftine, contrafăcute și foarte amare. În schimb, pastilele foarte scumpe crează și dependentă, iar până la următoarea doză o să simți cum piere orice sens. 
           Cum poți să te gândești la revoluție, chiar și minoră, dacă viscolul s-a cazat în cutia ta toracică..

Saturday, September 1, 2018

Sevrajul universului

                Maratonul s-a încheiat!

             Te afli deja de câteva ore în pat și simți cum abdomenul tău se transformă într-o prăpastie. Așternuturile par a fi făcute din glaspapir, iar încearcă să evadeze din pieptul tău precum precum un precum un gândac prins într-o chiuvetă cu apă tot mai fierbinte. Ai încercat să adormi, dar ți-e frică să nu mor înecat în propria sudoare și ți-e frică tot mai de tot ceea ce te așteaptă în ziua următoare. Acum, nimic nu o să te ajute cu tot prin ce treci. A sosit moment să îmbrățișezi să îmbrățișezi semiîntunericul și nălucirile ce se ascund în acesta....
              Acum te-au prins! În fața apar insulte pe ritmuri orientale și fragmente de amintiri din trecut ce par să te strivească. Îți justifici deciziile prin universul ce pare că te-a abandonat de prea multe ori. Universul nu are ceva personal cu tine, dar se extinde constant și tu ești o galaxie ce poate în viitor o să mai vadă doar lumina altor câteva galaxii. O voce îți spune că ego-ul este ca orice altă galaxie; la prima vedere poate părea vastă, însă dacă aduni toată materia la loc, nu va deveni o stea, ci o gaură neagră supermasivă. 
              Insultele încetează și brusc te trezești în lacul lui Don Juan. Nu ști să înoți, așa că te afunzi tot mai mult; nu înțelegi de ce poți totuși să respiri, dar pești din jurul tău par a fi morți ca atunci când cineva i-ar fi lăsat pe uscat. Chipurile celor cunoscuți încep să apară în jurul tău și ocazional te simți de parcă chiar ai fi înconjurat de oameni în carne și oase. Ei nu mai sunt și acum ai ajuns blocat pe fundul lacului, unde aștepți că măcar universul să-ți vorbească și să-ți țină companie. 

                  Poate că era mai bine să nu te fi grăbit să pleci din clădirea cu gratii anti-sinucidere, poate mai să te lași iubit de o prostie ambulantă și cvasipermanent pictată, poate era mai bine să fi ascultat doar versurile...          

Thursday, May 10, 2018

Asta-i un galben desaturat

In care ma termin si te urmesc, in ochii tai privesc cum reactionezi... Iti tii respiratia, procesezi, accepti si te prefaci ca nu doare. Te prefaci ca nu auzi, te prefaci ca nu a existat chestia aia...
Chesti aia ce o numesti tu drama altuia, indiferent ce nu ti-ar conveni, cuvintele mele depresive te fac sa te scapi de pe ata pe care o numesti tu cariera ,macar pentru o secunda dar tie nu iti place. Energii negative pentru tine eman, si vibe-ul ti-l stric... Asa ca taci si prefate ca eu sunt de vina pentru pornografia ta ce-o numesti profit.
   Oameni multi pe bulevard, cetateni in reluare... Fete ce prind iar viata cand traiesc prin primsa unei sticle legale de  dezamortile spirtuala

Siii...


Nu-mi sa cred, prea bronzat cu inceput de vandut ieftin scriu intr-un mindset destul de tulburiu dar stai!.  Aici e drama de care sunt dependent, aroma ei ma trezeste intr-o dimineata cu o scarba de rutina imprevizibilului. Rutina imprevizibilului creeaza anxietatea rutinei zilnice ce propaga in jurul meu personaje critice ce-si dau cu parerea despre viata si bani. Dar asta sa fie oare? Oare ce sa intamplat cu sentimentul de-mi dau drumu peste tine cititorule toate dramele mele adolescentine, ce ma lasa mai usor decat o zii munca.
   Asta-i o lume de papusi cu sfori! Si dupa sfori...Incerc sa ma pacalesc ca vreau sa le merg pe drum. Atatea idei merg zilnic spre mine dar eu ma feresc de ele...