Oboseala și umbra

            Nu mă așteptam să te mai vizitez prea curând și îți spun sincer că nu am venit cu prea mult entuziasm. Acesta este unul dintre acele momente pe care aș vrea să le detest, dar nu mai am energia necesară. Brusc, totul pare fad și îmi doresc doar să fiu transportat rapid într-un alt loc.
            Fără interacțiune socială, fără planuri cu șanse mici de realizare și rețineri inutile. Astăzi vreau doar să văd norii și să uit de anumite responsabilități. Astăzi vreau să uit temporar și de existența ta, însă doar pentru a-ți face un foarte mai bine. Când ești plictisit, devi și un om extrem de plictisitor. Am nevoie de o cameră goală, anestezice și foarte multe ore de somn. Mă sperie gândul că starea mea nu se va schimba deloc după...
           Ce am să mă fac în această situație? Voi încerca din răsputeri să nu dau și vina pe cineva, apoi voi încerca să mă prefac interesat până în clipa în care chiar îmi va păsa din nou de tot ce se întâmplă.  Nu am o concluzie de tras! Prefer să transpir doar dacă știu că vor exista copaci rupți din rădăcini. Timpul e limitat de lipsa tuturor de organizare. Trezește-mă atunci când îmi vei da mai multă importanță și chiar mai multe de atât..
           

Noaptea fugarului

                 Ai închis din nou ochii și apoi te-ai trezit într-un loc în care totul pare foarte real, dar extrem de absurd. Te simți la fel pe interior, arăți la fel în oglindă și gândești în aceeași progresie auto-distructivă. Totuși, lumea exterioară nu pare a fi în regulă. Arunci o privire pe geam și observi sute de chipuri distorsionate și cât se poate de înspăimântătoare. Buzele lor rostesc cuvinte greu de înțeles, însă motivațiile pot fi intuite fără a depune un efort prea mare. E necesar să cercetezi mai bine, așa că începi să te aventurezi printre ei...
                Universul lor pare fi construit din clădiri imense, cutii metalice de diferite culori și tot felul de încăperi cu entități îmbrăcate în alb. Crezi că ar putea să le fie superiori într-un fel?  Unele chipuri pot fi zărite pe cele mai înalte clădiri, precum și pe marginile potecilor de piatră, dar nu par a fi din același univers, fiindcă ochii acestora judecă într-un mod foarte subtil. Mergând mai departe, observi că există plante, dar și alte vietății în lumea lor. Unele se deplasează prin aer, altele secretă o anumită substanță prin orificiile dorsale, iar altele încearcă să le consume pe cele ce se deplasează prin aer. În anumite locuri poți să observi și adevărați munți, dar mirosul îți amintește de cele trei zile când n-ai fost capabil să-ți faci un simplu duș.
                 Toată expediția te face să-ți amintești și universul tău. Este acel loc unde peisajul împărtășește o liniște caldă, iar cei ce te înconjoară nu par a fi doar fantome indiferente din carne alterată. Brusc, închis din nou ochii și te trezești de unde ai început. Ești prins într-o altă zi umedă și rece, iar strada îți sugerează că diminețile sunt decorate cu pensionari, petrecăreți debusolați și oamenii ai străzii ce caută prin tomberoane. De data aceasta nu ai unde să mai fugi....

Te rog să te oprești...

           Minunat! Acum mă simt din nou de parcă aș avea 14 ani. E surprinzător cât de mult poate să te influențeze un vis foarte simplu, dar realitatea poate fi chiar mai deprimantă uneori. Răspunsul a fost mereu acolo, așa că acum sunt nevoit să mă lupt cu tot ceva urma. Cum am spus în trecut, e important să ști când să taci și e important să ști când să te prefaci!
            Nu am înțeles de ce foarte multe persoane s-au comportat într-un anume fel...și nu înțeleg de ce persistă în atitudinea respectivă. În același timp, pot să realizez că eu nu am cu ce să ajut. Eu sunt doar cel ce privește norii și ceața, iar uneori mai fac și câte o glumă proastă. În schimb,
t.................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..............................(text șters din motive raționale)...................................................................realizez că nu există un loc real pentru mine acolo. Acum că mă gândesc mai bine, simt cum deja al meu se fragmentează în miliarde de particule. Apreciez faptul că dreptul la imaginație este încă legal și voi putea să ascult foarte personal o piesă de la Atlanta Rhythm Section. Minunat! Acum mi-am dat seama că este o competiție, însă nu va fi una reală dacă eu nu voi participa.
           M-am împăcat cu anumite aspecte ale vieții în ultimii ani și am epuizat aproape toate așteptările posibile. Aș vrea doar să nu fiu uitat...cel puțin în anii ce urmează. Frecvențe Diferite a luat naștere din ideea de a avea o oglindă a sinelui.
           Acum, vorbesc despre o altă persoană și nu vreau să fie învăluită de toate trăsăturile mele negative...

Abisul şi pustietatea

                      Orizontul este construit din compromisuri, mai ales în oraşele foarte mari. Răsărituri şi apusuri, poţi să le observi clar pe cele mai late bulevarde, precum şi din acele locuri facilitate de contul bancar. Ei  nu ştiu cum să atragă mai multă ură, tu realizezi că ai fi pierdut indiferent de alegerile din trecut. E în regulă să doreşti ceva nou, însă dimineţile te-ar fi primit cu aceleşi imagini dezolante.  

                       Te trezeşti la fel ca în orice altă zi! Ceilalţi te-au privat de somn şi nu mă refer doar la oamenii cu impresi materialiste. Sunt şi vocile din capul tău... Te îndeamnă, te critică, te aruncă în abisul suprem şi te fac să-ţi fie teamă de orice decizie posibilă. Poate că astăzi ar fi trebuit să rămâi în pat! Poate că astăzi vei avea parte de cele mai apocaliptice dezamăgiri şi va fi doar vina ta! Ce zici de un alt scenariu?  Genetica te-a făcut să fi nemulţumit la rândul, apoi a încercat să te consoleze cu ideea de sfârşit iminent. Astăzi te-a tăvălit cu restul porcilor, ieri ai stat cu martirii la măsă, mâine vei număra secunde prin crăpăturile tavanului din propria casă. Sentimentul de final va fi acelaşi; unel ce te va face să ai îndoieli faţă de tot ce te înconjoară. Dacă poţi să te prefaci, ar fi bine să rămâi! Dacă şti pe cine placi, ar fi bine să dispari! 

                      ''Ce reprezintă pesimismul pentru o persoană ce a încercat să înţeleagă universul sub toate formele posibile? O comoară blestemată, dar infinit de preţioasă ?! Viaţa este enigma ce se pierde pe holurile timpului, chiar dacă timpul fuge şi lăsă în urme doar grămezi de oase...Te rog să nu ai aşteptări, te rog să nu plângi! Te rog să nu crezi că se va termina cu bine, dar ai o mică libertate de a putea încerca...''

                         

Baricadat împotriva proprie voințe

                     Izolarea îți degradează simțul artistic și nici măcar nu trebuie să fi artist pentru a trece prin asta. Zile și săptămâni la rând, toate trăite prin contacte marginale cu realitatea, nu fac decât să te înstrăineze tot mai mult. Oricum nu ai de ales!  Ești în acel punct al vieții în care ajungi să te simți vinovat pentru că ai prea mult timp la dispoziție, iar ceilalți se plâng (în momentele în care mai apuci să schimbi câteva cuvinte cu ei). 

                     De multe ori sunt doar aspecte puerile, dar fiecare avem propriile motivații, mai mult sau mai puțin egoiste. Câteva exemple vociferate în acest sens:

1.  '' Lumea nu se învârte în jurul tău și nu poate să decurgă situația așa cum vrei tu! '' - poate să însemne că o anumită persoană nu te place, sau nu te mai place atât de mult
2. '' Nu putem să ne vedem astăzi! Nici mâine! Nici poimâine! Te anunț eu când...'' - poate să însemne că o anumită persoană se confruntă cu factori externi de presiune, sau îți preferă compania în porții dietetice
3. ''Nu am timp'' - poate să însemne că ești la baza listei unei persoane, atunci când subiectul reprezentat este petrecerea timpului liber

                         În astfel de situații ești nevoit să te întorci între cei patru pereți. Nu contează câte ore te-ai plimbat prin parcuri! No contează câte ore te-ai pierdut pe bulevarde și străzi zgomotoase, fiindcă la sfârșitul zilei vei fi nevoit să încui din nou bine ușa. Repetiția este mama învățăturii, sora rutinei și iubita monotoniei cu tendințe sinucigașe. Câte seriale, documentare și filme să mai privești? Câte articole și cărți semi-plictisitoare să mai citești? Totul devine fad la finalul zilei, așa că personalitatea începe să se erodeze încet, dar sigur. În doar câteva luni poți ajunge dezinteresat de tot ce obișnuia să te fascineze, iar cei din jurul tău vor observa, însă nu te vor ajuta mai deloc.  Mulți vor spune că ești negativist, limitat și antisocial, apoi vor pretinde că ei au găsit un echilibru real în viață.
                     '' Dar tu mi-ai spus acum ceva vreme că lumea nu se învârte în jurul meu, iar timpul tău este limitat! Tot tu îmi reproșezi că acum viețuiesc la marginea universului cunoscut?! ''
                     Subiectul ipocriziei a fost discutat de foarte multe ori, dar se naște un scenariu foarte periculos în clipele  amesteci și narcisism, și aroganță, și prea multe droguri.

                       
      

Aș vrea să fiu la fel ca tine, la fel ca voi

               Aș vrea să fiu la fel ca tine, la fel ca voi. De cele mai multe ori nici eu nu reușesc să înțeleg problemele personale de comportament. Știu doar că totul s-a declanșat cu mai bine de 10 ani în urmă. Poate este chimia cerebrală, poate este semnul zodiacal, poate universul înconjurător, dar cel este doar o idee tâmpită. Mă doare spatele și multe altele..

               E ciudat să te simți stricat constant, în mijlocul unui colectiv de 2000 de oameni la vârsta de 24 de ani. Oricum nu este cu mult mai diferit față de o zi obișnuită din perioada liceului. Noi nu suntem o familie! Tot ce ne aduce cu adevărat împreună este naivitatea și nevoia sclipicioasă de a supraviețui în secolul XXI. Aș vrea să nu mai scriu în continuare acest text, iar cei din să nu mă mai întrebe dacă sunt în regulă. Aș vrea să nu mai fiu privit drept un ciudat de oameni din jurul meu, vechi sau noi. Aș vrea ca singurele justificări ale toleranței lor față de mine, să nu mai fie capacitatea de a empatiza și faptul că uneori mai și gândesc. Aș vrea să știu cum pot schimba toate aceste..

               Aș vrea să nu mai am emoții atunci mă întâlnesc cu prieteni pe care nu i-am mai văzut de mai bine de o săptămână. Să nu-mi mai fie teamă ca poate vor avea un comportament foarte rece și îmi vor dori dispariția imediată din același perimetru. Ar fi drăguț să nu mai am coșmaruri aproape în fiecare când reușesc totuși să adorm. Aş vrea să nu mă mai gândesc atât de des la o imediată nulitate a existeţei. Mi-ar plăcea ca pasiunea mea să nu mai fie principalul motiv pentru care nulitatea nu se materializează. Aș vrea să înțelegi ce simt pentru tine și apreciezi, indiferent cât de putred ar fi tot. Aş vrea să exişti în primul rând...Aș vrea că măcar personalitatea să nu mai constituie un motiv de respingere. Nu mai vreau să simt nevoia de a lovi oameni pe stradă și nici propria reflexie din oglindă. Aș vrea să nu mai ascult Soundgarden și să pot aprecia prezentul fără a mai conștientiza că totul totul o să piară, mai devreme sau mai târziu. Aș să privesc tot mai puțin prin ceilalți. Aș vrea să-i pot aprecia mai mult pe cei apropiați, cel puțin până nu vor dispărea, într-un fel sau altul...

                  Aș vrea ca în timpul liber să nu mă mai trezesc la ora la care alți oameni au spatele rupt de muncă. Aș vrea ca în camera mea să nu mai mai miroase a bodegă și să nu se mai consume la fel ca într-una. Aș vrea ca cineva să înțeleagă complet..

                   Aș vreau să fiu ca tine...

                                                                   

           

Nu ai dovedit nimic..

   E aproape decembrie și tot n-ai reușit să dovedești nimic.
   Dacă există ceva sau cineva ce ne-a abandonat pe toți, îl înțelegi perfect...
   De foarte mult timp ești tentat de acest gând!
   Poate cel mai greu este să  realizezi că oricum nu are nici un sens.

   Au trecut aproape patru ani și tu tot n-ai reușit să înțelegi nimic.
   Încăpățânarea ta a depășit toate limitele, dar așa este când porți și ochelari de cal
   Când totul se va prăbuși în flăcări, doar tu ai să pierzi..
   Eu voi fi mereu, nicăieri și peste tot în același timp.
  
   Te-ai trezit de dimineață și tot n-ai reușit să dovedești nimic...
   Ai înfruntat iar râurile de oțel și pe toți cei ce te judecă silențios din panourile publicitare,
   Fără să pricepi că totul este doar un montaj lipsit de originalitate.
   Acum dependențele sunt doar la câteva ore distanță, precum și cei nerecunoscători.

   N-ai dovedit că meriți afecțiune în timp ce al alții au demonstrat că nu merită nimic,
   Dar tu te întorci la ei de fiecare dată pentru că sinele este doar un alt mormânt.
   Uneori ajungi în punctul în care  mai poți să-ți îmbrățișezi decât aparatura electronică...
   Și plapuma cu miros de scrum, în zori.
  
   De noapte și de așteptări inutile nu aci cum să scapi,
   Ea s-a retras în utopia proprie, el a rămas în infernul urbanistic.
   Ești stricat! Ești stricată! Toți suntem stricați și de acum în acolo este mult prea târziu!
   Chiar n-ai dovedit nimic cu asta sau vreodată..