Fără speranță (partea nespalată)

        Cu fiecare persoană nouă cunoscută, descoperi un alt set de limitări. Nu ai să mai repeți scenariul cu toate că de fiecare dată te trezești pe același covor sau scaun (mult mai rău pe scaun). Ai  nevoie de cea dintâi, aproape la fel de mult ca de apă. Apa de după. Scaunele sunt la fel indiferent de locul în care te afli. În jurul lor gravitează un zgomot grețos bazat pe corzile vocale. Ocupă-te de ce ști mai bine. Fsss...pe scară, mai mult pe covor. Un covor găzduiește la fel de multă viață perisabilă. Destul cu asta!

             Pe unde dracu ești? La ora asta nu mai contează, și îți pare rău gândindu-te la toate cele ce vor aceiași soartă în viitor. Te-ai mutat din 'getto', dar ce folos? 

           Vechii stimuli sunt mereu necesari pentru a nu uita de ce îți vine să te dai cu capul de pereți. Reabilitare pentru tot ce n-a avut sorți de izbândă. Un pluton de execuție în sprijinul fiecărui tată căruia i s-a promis o sticlă după ceafă și un cuțit în spate. Pentru un salariu de căcat cu mai multe sticle-n cap? Abandon pentru fiecare film prost luat din damigeană și căutările nocturne, disperate după o cheie ce nu deschide o locuință. Un băileștean pus pe un scaun electric, improvizat în mod genial de niște țigani jegoși.
..................................................................................................................................................................

....................................................................................................... Nu e vorba despre ură. Momentele de satisfacție regăsite privind la fundul vocalistei de la Chaos Cult și flegme date pe RATB.

          Sunt așa pentru că d...