Saturday, January 20, 2018

Noaptea fugarului

 
                 Ai închis din nou ochii și apoi te-ai trezit într-un loc în care totul pare foarte real, dar extrem de absurd. Te simți la fel pe interior, arăți la fel în oglindă și gândești în aceeași progresie auto-distructivă. Totuși, lumea exterioară nu pare a fi în regulă. Arunci o privire pe geam și observi sute de chipuri distorsionate și cât se poate de înspăimântătoare. Buzele lor rostesc cuvinte greu de înțeles, însă motivațiile pot fi intuite fără a depune un efort prea mare. E necesar să cercetezi mai bine, așa că începi să te aventurezi printre ei...
                Universul lor pare fi construit din clădiri imense, cutii metalice de diferite culori și tot felul de încăperi cu entități îmbrăcate în alb. Crezi că ar putea să le fie superiori într-un fel?  Unele chipuri pot fi zărite pe cele mai înalte clădiri, precum și pe marginile potecilor de piatră, dar nu par a fi din același univers, fiindcă ochii acestora judecă într-un mod foarte subtil. Mergând mai departe, observi că există plante, dar și alte vietății în lumea lor. Unele se deplasează prin aer, altele secretă o anumită substanță prin orificiile dorsale, iar altele încearcă să le consume pe cele ce se deplasează prin aer. În anumite locuri poți să observi și adevărați munți, dar mirosul îți amintește de cele trei zile când n-ai fost capabil să-ți faci un simplu duș.
                 Toată expediția te face să-ți amintești și universul tău. Este acel loc unde peisajul împărtășește o liniște caldă, iar cei ce te înconjoară nu par a fi doar fantome indiferente din carne alterată. Brusc, închis din nou ochii și te trezești de unde ai început. Ești prins într-o altă zi umedă și rece, iar strada îți sugerează că diminețile sunt decorate cu pensionari, petrecăreți debusolați și oamenii ai străzii ce caută prin tomberoane. De data aceasta nu ai unde să mai fugi....

Tuesday, January 9, 2018

Te rog să te oprești...


           Minunat! Acum mă simt din nou de parcă aș avea 14 ani. E surprinzător cât de mult poate să te influențeze un vis foarte simplu, dar realitatea poate fi chiar mai deprimantă uneori. Răspunsul a fost mereu acolo, așa că acum sunt nevoit să mă lupt cu tot ceva urma. Cum am spus în trecut, e important să ști când să taci și e important să ști când să te prefaci!
            Nu am înțeles de ce foarte multe persoane s-au comportat într-un anume fel...și nu înțeleg de ce persistă în atitudinea respectivă. În același timp, pot să realizez că eu nu am cu ce să ajut. Eu sunt doar cel ce privește norii și ceața, iar uneori mai fac și câte o glumă proastă. În schimb,
t.................................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................................
..............................(text șters din motive raționale)...................................................................realizez că nu există un loc real pentru mine acolo. Acum că mă gândesc mai bine, simt cum deja al meu se fragmentează în miliarde de particule. Apreciez faptul că dreptul la imaginație este încă legal și voi putea să ascult foarte personal o piesă de la Atlanta Rhythm Section. Minunat! Acum mi-am dat seama că este o competiție, însă nu va fi una reală dacă eu nu voi participa.
           M-am împăcat cu anumite aspecte ale vieții în ultimii ani și am epuizat aproape toate așteptările posibile. Aș vrea doar să nu fiu uitat...cel puțin în anii ce urmează. Frecvențe Diferite a luat naștere din ideea de a avea o oglindă a sinelui.
           Acum, vorbesc despre o altă persoană și nu vreau să fie învăluită de toate trăsăturile mele negative...