Saturday, September 3, 2016

Chris, dar nu Cornell


                S-a făcut deja destul de târziu, dar asta nu înseamnă nimic de cele mai multe ori. Acum mai este doar cântecul greierilor și cele câteva stele ce pot fi zărite pe cerul Bucureștiului. Aceiași stea poate s-o vadă și cineva aflat la sute de kilometri distanță de tine, dar de cele mai multe ori tu nu ocupi nici măcar un metru cub de spațiu. În astfel de momente ești doar zecimală deasupra conceptului de inexistență, chiar mai puțin atunci când dormi adânc. Ei au câștigat, iar tu apuci doar ce a mai rămas. Se putea mai rău. În lumea asta mereu o să se poate mai rău..
                 Acum îmi amintesc mult mai bine ce s-a întâmplat. La nici o săptămână după ce ai plecat, am găsit un smoc de păr albastru la capul patului. De ai putea ști felul în care m-am simțit, și cum mă simt încă acum în timp ce scriu aceste rânduri. Nu cred că am să-ți vorbesc vreodată direct despre asta, dar am să-ți las ceva scris...chiar dacă probabil n-ai să citești vreodată. N-am de ce să mă plâng pentru faptul că n-am reușit să ajung pe nicăieri vara aceasta, Ar fi fost stupid dat fiind faptul că mereu se iveau obstacole, dar cel puțin acum am primit ceva mult mai frumos la schimb.Toate zilele petrecute cu tine, chiar și cele în care nu mai știam cum să te opresc din plâns, sau trebuia sa te scap rapid de răceală. De-ar putea fi de mii de ori mai multe..
                  Nu știu dacă ți-a dat seama vreodată, ce eu nimic din ce fac și ce spun, nu este la întâmplare. Se aplică și pentru jocul acela ce l-am jucat cu o seară înainte să pleci. Când ți-am spus de faptul că prezența ta provoacă, mă refeream strict la mine. Nu-mi pasă ce zic ceilalți din jurul tău, pentru că majoritatea și-au dovedit caracterele abjecte ce le anticipam de la bun început. Din păcate tu ai nevoie de prea mult timp pentru a putea vedea toate astea. Mi-ai spus că ești și tu conștientă de acest aspect, iar eu ți-am afirmat faptul că mă regăsesc în același context, cu toate că alegerile mele sunt diametral opuse. Îmi pun prea multe întrebări în acest sens, iar răspunsurile mă sperie de fiecare dată..
                      Revenind la problemă, nu cred că am reușit totuși vreodată să înțeleg cum am ajuns în acest punct. Ce știu în mod clar, este că atunci când îți văd mutra, simt ceva cu care nu sunt familiar. În mod obișnuit acel ceva vine cu mâncarea nesănătoasă, băuturile alcoolice și ocazional "reușitele profesionale". Cred că oamenii îi spun FERICIRE, dar există un revers nenorocit al medaliei în cazul tău. Mă refer la toate acele momente în care trebuia să ne luăm rămas bun, indiferent care dintre noi doi ar fi trebuit să plece. Dacă sufletele ar exista cu adevărat, aș sta cu chirie în trupul tău..dar cred că ți-am zis asta într-o seară când așteptam trenul. În perioada respectivă obișnuiau să mă salveze aventurile nenorocite din Drumul Taberei. Există totuși mai multe laturi pentru care toate acele divergențe, erau și încă sunt. În primul rând, de cele mai multe ori nu aveam nici cea mai vagă idee când o sa ne mai vedem sau dacă o să ne mai vedem vreodată. Viața este ca un oraș cu multe cartiere nenorocite și nu ști în care dintre ele poți să nimerești.
                       Stresant este și gândul că după o perioadă lungă în care ești plecat, să nu mai poți recunoaște o persoană. Foarte teamă îmi era de faptul că tu nu ai mai fi reușit să te identifici cu mine, dar cea mai sufocantă era împăcarea cu ideea că de-a lungul timpului ai fost mereu a altcuiva, și asta nu se va schimba prea curând. E perfect de înțeles pentru că știu și eu prea bine cine sunt, iar oglinzile de acasă nu prea obiceiul să mintă. Mi-ai confirmat faptul că îți plac oamenii exotici, iar eu n-am absolut nimic de oferit în acest sens. De asta vorbesc cu tine, atât de rar și cel mai probabil în timp ce eu scriu aceste rânduri devorat de țănțari, iar tu ești la cel mai mare party din Europa de est.

  Tu nu te uiți la steaua de o văd și eu acum pe geam.



                                                                                                     (text scris la data de 6 august 2016)

                 

No comments:

Post a Comment