Tuesday, December 1, 2015

Fumez. Poem Alb



Fumez pentru că sunt jalnică.
Fumez pentru că mă lamentez, ca apoi să mă autocompătimesc,
Fumez pentru ca îmi e dor de tine!
Când fumez, mă gândesc la tine, la faptul că e o greşeală…
să fumez cu tine în gând.
Fumez noaptea pe fereastră și mă uit la stele când dormi,
Fumez pentru că ne desparte distanța și ne desparte timpul …
Fumez pentru că am 18 ani şi tu ai 24.
Fumez deoarece cred că te iubesc, dar nu ştiu sigur.
Fumez pentru că nu cred că mă pot dedica unui asemenea sentiment.
Fumez dimineața la cafea cu mama și fumez pentru că nu ii pot spune că îmi doresc să fiu altundeva!
Fumez pentru că nu fac ceea ce ar trebui.
Fumez pentru că nu îi pot spune nimănui de ce fumez…
Fumez pentru că am suferit şi am certitudinea că voi suferi în continuare.
Fumez pentru că nu sufăr cât ar trebui.
Fumez pentru că am sentimentul sfâşietor că îmi distrug viața, fumând dar nu mă pot opri.
Când fumez la 5 dimineața pe fereastră, mă gândesc la toate aceste lucruri și mai aprind o țigară…
Când fumez la 5 dimineața la fereastră, fixez cu privirea o stea şi aştept să se stingă…
Deja 3 zile de când aştept şi fumez
Fumez pentru că ea a murit deja, dar încă pot să îi văd lumina…
Fumez pentru că aştept ca lumina ei să se stingă.
Fumez pentru că ura e doar o iubire alterată…
Fumez pentru că iubirea moare şi steaua nu!
 Nu cât timp voi trăi eu și voi trăi puțin pentru că fumez.
Fumez şi aştept să răsară zorile. pentru că îmi e teamă de noapte…
 pentru că mă trezesc la prânz ca să fumez din nou!
Fumez deoarece nu sunt fericită.
Fumez deoarece ca să trăieşti pe placul inimii, ai nevoie de bani Iar eu sunt săracă Iar puținii bani pe care îi am, îi fumez…
Fumez pentru că vreau să trăiesc şi nu pot, pentru că sunt un paradox ..
Fumez pentru că sunt un geniu probabil…și fumez pentru că nu am voința să devin mai bună.
Fumez pentru că nu ştiu ce să pictez… 
Pentru că mâinile mele refuză să se mişte, mai puțin când fumez
Fumez pentru că am atâtea cuvinte pompoase în cap şi nu ştiu cum să le aştern pe hârtie!
Fumez pentru că sub presiunea senzației acute, cuvintele sunt prea sărace…
Fumez fiindcă ştiu să scriu frumos de fapt, dar nu am chef pentru că orice aş face voi regreta
Fumez pentru că e prea târziu, fumez pentru că e prea devreme!
Fumez pentru că nu am o dogmă fumând, sper să născocesc una..
Fumez pentru că vreau să călătoresc, în special în Tibet, unde cred că mă voi lăsa de fumat fiindcă îmi voi găsi credința,
Fumez pentru că aş vrea să vi cu mine!
Fumez pentru că nu se va întâmpla…
Fumez în cinstea oportunităților şi amintirilor pe care nu le vom cunoaşte.
Fumez pentru că nu ştiu dacă îmi mai doresc ceva cu adevărat,
Fumez pentru că spun lucruri în care nu ştiu dacă cred, fumez fiindcă mă îndoiesc de o afirmație atunci când spun "cred"… 
 Fumez fiindcă nu ştiu. NU ŞTIU! Nu ştiu de ce fumez. Acum fumez. Şi mă simt străină de mâna ce o văd ținând țigara.
                                                            '' text și pictură de Octavia Anghel ''


No comments:

Post a Comment