Unul din cele din cele mai importante lucruri ce trebuie reținute în viață este acela de a ști când trebuie să-ți ții gura. Și să ai mereu o brichetă la îndemână. E un pic îngrijorător să trebuiască să te limitezi, chiar dacă nu folosești mai mult de 400-500 de cuvinte pe zi. Degete nenorocite ce-ți mai alimentează temporar moralul. Ce rimează cu moralul? Nu contează...
Mereu aceia ce au coborât mai greu din "pătul", sunt infectați de microbul conversației. Tot ei sunt cei care votează, își trimit copii la lecții de tractor sau pian și au impresia că pot să realizeze schimbări majore, când în realitate este doar o amăgire aproape complexă. O amăgire desenată cu meniuri aburinde la 12 lei și plăcuțe de înmatriculare. Lăsa-i pe ai să își ia o porție dublă. Lasă-i pe ei să orice...
În timp, constați că sunt foarte multe 'chestii' pe care nu le pe care nu le poți avea, cel puțin nu în totalitate. Mici firmituri față de care încerci să nu creezi o dependență. Uneori trebuie doar să ți-o imaginezi, chiar dacă doare foarte tare după ce deschizi ochii. Și ce doare... De data aceasta, ține-o cât se poate de ascunsă. Mai este o dependență ce te lovește precum Săgeata Albastră, și n-ai nici cea mai vagă idee cum de s-a întâmplat. Încă o minciună ce o îngropi adânc în nisipul vecinilor.
E mai simplu să cauți acul în carul cu jigodii umblătoare, în loc să-l strigi pe nume. O altă scuză de căcat! Care mai e farmecul unei nopții ploioase la sfârșit de săptămână, fără mahmureala de a doua zi? Fără somnul de după-amiază? Nomadismul acesta mutant al anului 2015 și-a pierdut orice sens. Același deșert întins pe câteva sute kilometri, în care găsești doar buiaze spinoase, mai mult sau mai puțin toxice. Uneori, la dracu-n praznic pare cel mai confortabil refugiu. E precum scorbura unui copac uscat ce acum stă ca mărturie a unei perioade în care nu s-a dus totul dracu. E o scorbură veche, dar e liniștită. E acel loc în care Constituția statală îți dă dreptul de a avea cearcăne, și nu de la oboseală...
Fiecare gest și reacție aparent exagerată are o justificare solidă, pentru că dezastrul ce se scurge nu a fost greu de văzut. Solidă, lichidă...cui îi mai pasă când...
No comments:
Post a Comment