La dracu-n praznic 2 (Autoexil)

...și conceptul de personalitate a devenit doar pretext prin care încerci să te simți deosebit în comparație cu persoanele pe care le știi... sau nu din jurul tău? Nimeni nu cunoaște pe nimeni. E similar cu a pune cât mai multe decorațiuni la ferestre, de sărbători. Totul trebuie să fie un joc de lumini cât mai diversificat, pentru a atrage atenția! Există și cazuri nefericite în care nu și-au permis să plătească factura la energie electrică.

          E dificil să mai deosebești bezna de norul negru și agitat de fum. Doar prin miros și nelipsita conexiune la internet...internetul a adus câteva schimbări pozitive într-un sector relativ neașteptat. A reușit să îmblânzească alcoolicii aflați sub vârsta de 35 de ani, ce acum se autoexilează în loc să cauzeze prea multe neplăceri ''apropiaților''. Cu o sticlă în mână și o mână pe mouse, aproape în fiecare seară după ora 8. 

          Să dezvolți un ego e similar de foarte multe ori cu a fi beat, în special dacă adaugi la pachet și  atitudinea pozitivă asupra vieții, cu iz de panouri publicitare ce înfățișează danturi extra albite. Adevăratele vibrații pozitive le aduni din mijloacele de transport în comun, în serile ploioase. Inevitabil ajungi să stai cu mâinile în aer și să interacționezi cu persoane noi, descoperind mereu nevoile comune, în special cea de a mai respira. Mirosul vag de șampon al părului cucoanei din față, ce acum stă lipită cu fundul de tine...''ai ajuns în București, de aici unde mergi mai departe?'' Răspunsul ironic e mereu același: La cules de pere în Spania!

           Poate ca autoexilul nu este mereu cea mai bună soluție, dar te face să nu-ți reamintești că în cutia de cadou atât de bine sigilată, nu se află de fapt nimic. Cum spunea și Farrokh Bulsara cu rapsodia lui...cutia o folosești cel mult ca pe o momeală până când te ascunzi iarăși pe o perioadă nedeterminată, deoarece singurele persoane ce merită a fi dezamăgite prin vorbe și acțiuni (sau mai bine zis inconsitența lor), sunt cele ce pot să te amendeze. Dacă pentru cei mai mulți, 'te iubesc' reprezintă cele mai importante două cuvinte, restul se mulțumesc doar cu un 'non-stop'.

           Pentru omul palid, cei mai buni prieteni sunt cinismul și nopțile.

        

           

La dracu-n praznic (25 de saptămâni)

             Unul din cele din cele mai importante lucruri ce trebuie reținute în viață este acela de a ști când trebuie să-ți ții gura. Și să ai mereu o brichetă la îndemână. E un pic îngrijorător să trebuiască să te limitezi, chiar dacă nu folosești mai mult de 400-500 de cuvinte pe zi. Degete nenorocite ce-ți mai alimentează temporar moralul. Ce rimează cu moralul? Nu contează...

             Mereu aceia ce au coborât mai greu din "pătul", sunt infectați de microbul conversației. Tot ei sunt cei care votează, își trimit copii la lecții de tractor sau pian și au impresia că pot să realizeze schimbări majore, când în realitate este doar o amăgire aproape complexă. O amăgire desenată cu meniuri aburinde la 12 lei și plăcuțe de înmatriculare. Lăsa-i pe ai să își ia o porție dublă. Lasă-i pe ei să orice...

             În timp, constați că sunt foarte multe 'chestii' pe care nu le pe care nu le poți avea, cel puțin nu în totalitate. Mici firmituri față de care încerci să nu creezi o dependență. Uneori trebuie doar să ți-o imaginezi, chiar dacă doare foarte tare după ce deschizi ochii. Și ce doare... De data aceasta, ține-o cât se poate de ascunsă. Mai este o dependență ce te lovește precum Săgeata Albastră, și n-ai nici cea mai vagă idee cum de s-a întâmplat. Încă o minciună ce o îngropi adânc în nisipul vecinilor. 

            E mai simplu să cauți acul în carul cu jigodii umblătoare, în loc să-l strigi pe nume. O altă scuză de căcat! Care mai e farmecul unei nopții ploioase la sfârșit de săptămână, fără mahmureala de a doua zi? Fără somnul de după-amiază? Nomadismul acesta mutant al anului 2015 și-a pierdut orice sens. Același deșert întins pe câteva sute kilometri, în care găsești doar buiaze spinoase, mai mult sau mai puțin toxice. Uneori, la dracu-n praznic pare cel mai confortabil refugiu. E precum scorbura unui copac uscat ce acum stă ca mărturie a unei perioade în care nu s-a dus totul dracu. E o scorbură veche, dar e liniștită. E acel loc în care Constituția statală îți dă dreptul de a avea cearcăne, și nu de la oboseală...

           Fiecare gest și reacție aparent exagerată are o justificare solidă, pentru că dezastrul ce se scurge nu a fost greu de văzut. Solidă, lichidă...cui îi mai pasă când...