Tuesday, January 28, 2014

Si la sfarsitul zilei ce ?




 Sunt cel ce trece in noapte pe langa tine in timp ce incerci sa ai parte de romantisme cu femeia ta
Cu gluga in cap...
Las nameti in urma mea , in iulie , in ianuarie nametii tremura de frig ,dincolo de ceata si chiciura.
Am pirdut prea mult timp...
Nu te-ai intrebat despre ce vorbesc ceilalti ,ce poate sa fie atat de satisfacator pentru ei ?
Si tu de ce n-o faci.
 Nu-ti ramane decat sa-i privesti ,nu trebuie sa intelegi . Nu-i nimic de inteles
 E competitia celor ce nu merita limbajul articulat ,departe de ei , la aproximativ 5 metri.

   Cuvintele si gesturile sunt aceleasi pe toata strada.Una lunga de 5 km.
   Si tu te intrebi de ce prefer sa pastrez distanta...doar ce am mancat !
   Nu-mi permit mai multe portii. De ce v-as permite voua ?
    De ce ti-as permite tie ?
    La sfarsitul zilei ,am tot 14 ani ,la sfarsitul zilei ma intorc in camera mea , unde...
     persista de 7 ani,mirosul unei seri reci de toamna  cu  poduri de fum si ceata.
     La sfarsitul zilei , voi si cacaturile voastre ( in sange si bani ).

 Nu exista viata
Nu exista sunete
Nu exista nimic din tot ce te inconjoara..
Trebuie sa intelegi totusi ca nu pot fi nici actori principali , nici secundari..

Wednesday, January 22, 2014

Stropi de iarna


 Ridic plapuma grea si pasesc in intuneric,imi misc degetele pe carcasa de plastic pana simt forma ovala a butonului..Simt cum lumina alba imi arde retina,incerc cu greu sa imi tin ochii deschisi in fata monitorului care lumineaza camera.
 Ma gandesc ca nu este momentul sa ursasc pe toata lumea.Ma gandesc ca nu este locul in care sa imi torturez mintea cu analiza unor ipoteze esuate,il exilez pe masochistul acela odata cu toate siluetele fade ce le-am intalnit in universul ce purta candva numele de azi.Ma retrag stingher in coltul meu de liniste incercand sa dau culoare secundelor monocromatice,devenite acum monotone si iritante.Satul sa imi patez pagina cu venin,sa imi simt corpul paralizat de toxine si mintea  blocata in pasajele subterane ale dezgustulu si   reprosurilor.
 Stropii asediaza pamantul in caderea lor suicidala,ca mai apoi sa se risipeasca in siroaie subtiri cu un ultim strigat  care strabate noaptea.Picaturile mari imi invadeaza mana asemeni unor germeni,in cateva secunde pielea palida capata un strat cristalin in care se reflecta lumina felinarului din strada.Atingerea ploii imi lasa o senzatie placuta,raceala  ei nu ma face sa parasesc scena in fata careia ma aflu,acoperite de perdeaua norilor toate aceste piese de lego aduse la scala capata o nuanta stearsa,lipsite de contur reusesc sa imi starneasca interesul lasand impresia ca au aceiasi senta asemeni copacilor,pe crengilor carora se insira asimetric mici negi stralucitori.
 In camera domneste linistea,aceleasi linii ii traseaza forma dintodeauna..In colturile memorie mele nu gasesc o alta imagine a acestei camere,oricat de mult as incerca nu pot sa proiectez o alta imagine a acestui loc  monoton in interiorul careia ma simt uneori atat de liber,doar eu impreuna cu gandurile mele desenate pe foaie.